Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.

 Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Erd-Somlyo. În 1439, sau eventual câţiva ani mai târziu, despotul sârb Đurađ Branković, care avea feude în zona Vârşeţului, primite de la regele maghiar Sigismund de Luxemburg, în schimbul loialității sale față de rege, devenind vazalul regelui Sigismund, după prima cădere a Despotatului Sârb şi a reşedinţei sale Smederevo sub stăpânire turcească, ridică pe Dealul Vârşeţului o nouă fortăreaţă, mult mai puternică, din care până în zilele noastre s-a păstrat donjonul, respectiv turnul cunoscut printre populaţia autohtonă ca şi „Cula Vârşeţului”, un adevărat simbol al acestui oraş. Fortificaţia a fost ridicată cu scopul apărării de incursiunile turceşti de la sud de Dunăre. 

Săpăturile arheologice întreprinse în urmă cu două decenii au descoperit forma adevărată a acestei cetăţi, din care, după cum am spus, a rămas doar „cula”, având în vedere că fortificaţia a început să se ruineze încă pe timpul stăpânirii turceşti. Să mai amintim faptul că pe timpul stăpânirii turcești Vârșețul purta denumirea de Semlit și că era sediul unei nahii, iar cetatea sa încă era în funcție, având echipaj alcătuit din soldați mercenari, însă cu timpul importanța ei a scăzut din ce în ce mai mult. 

După alungarea turcilor din Banat de către austrieci, în 1716, cetatea Vârșețului își pierde în întregime din importanță și este abandonată, rămânând până în zilele noastre simbolul acestui oraș și fiind complet restaurată în urmă cu două decenii, obținând înfățișarea sa autentică, din perioada evului mediu târziu.

dr. Mircea Măran