Treceți la conținutul principal

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.



 Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Erd-Somlyo. În 1439, sau eventual câţiva ani mai târziu, despotul sârb Đurađ Branković, care avea feude în zona Vârşeţului, primite de la regele maghiar Sigismund de Luxemburg, în schimbul loialității sale față de rege, devenind vazalul regelui Sigismund, după prima cădere a Despotatului Sârb şi a reşedinţei sale Smederevo sub stăpânire turcească, ridică pe Dealul Vârşeţului o nouă fortăreaţă, mult mai puternică, din care până în zilele noastre s-a păstrat donjonul, respectiv turnul cunoscut printre populaţia autohtonă ca şi „Cula Vârşeţului”, un adevărat simbol al acestui oraş. Fortificaţia a fost ridicată cu scopul apărării de incursiunile turceşti de la sud de Dunăre. 

Săpăturile arheologice întreprinse în urmă cu două decenii au descoperit forma adevărată a acestei cetăţi, din care, după cum am spus, a rămas doar „cula”, având în vedere că fortificaţia a început să se ruineze încă pe timpul stăpânirii turceşti. Să mai amintim faptul că pe timpul stăpânirii turcești Vârșețul purta denumirea de Semlit și că era sediul unei nahii, iar cetatea sa încă era în funcție, având echipaj alcătuit din soldați mercenari, însă cu timpul importanța ei a scăzut din ce în ce mai mult. 

După alungarea turcilor din Banat de către austrieci, în 1716, cetatea Vârșețului își pierde în întregime din importanță și este abandonată, rămânând până în zilele noastre simbolul acestui oraș și fiind complet restaurată în urmă cu două decenii, obținând înfățișarea sa autentică, din perioada evului mediu târziu.

dr. Mircea Măran

Comentarii

  1. Informatii importante pentru cunoasterea trecutului Varsetului ,a Culei Varsetului ,pentru cei interesati de istoria acestor obiective istorice ,printre care ma numar .

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtă...
"De fiecare dată când pășesc pe scenă am emoții dar cred că acesta este un lucru pozitiv. Un om fără emoții nu poate să ajungă la sufletul ascultătorului. Muzica în sine, este plină de emoție". Pentru început vă rog să vă prezentaţi, să ne spuneţi  despre dumneavoastră, unde lucraţi, cu ce vă ocupaţi? Numele meu este Lavinius Nikolajevic și sunt muzician. Chiar dacă pare o descriere simplă, această caracterizare succintă însumează o viață dedicată fenomenului muzical din care cu bucurie fac parte. În momentul de față sunt cadru didactic asociat al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Muzică și Teatru, Disciplina de Instrumente tradiționale de suflat din lemn.  Domnule Lavinius, ştim că sunteţi preocupat de muzică. Vă rugăm să ne spuneţi, când aţi îndrăgit muzica ? Pasiunea și aplecarea față de muzică a fost dezvoltată de către bunicul meu Gheorghe Nikolajevic, alături de care am învățat primele note muzicale și primele melodii în perioada copilăriei. Buni...