Treceți la conținutul principal

Omul se pierde când nu știe să lupte, dar și când nu știe să se mai oprească. Psiholog Mihail Jianu

 Mihail Jianu, psiholog clinician, acreditat de Colegiul Psihologilor din România din anul 2006, născut în localitatea Craiova, în anul 1980.

 


Când citesc psiholog Mihail Jianu, întotdeauna văd cuvântul echilibru, presupun că este vorba despre echilibrul dintre trup, suflet și minte (mă corectați dacă greșesc), așadar, ne puteți spune, este greu pentru un om să ajungă la acest echilibru?

 

Pentru mine, echilibrul înseamnă, în primul rand, o stabilitate lăuntrică. Privind din interior spre exterior, dacă ne aflăm într-o stare de liniște, armonie și acceptare cu ceea ce suntem, această raportare pozitivă la eul propriu, vine ca o forță omnipotentă ce ne activează energia necesară pentru a schimba mersul lucrurilor și în mediul exterior, astfel încât să le orientăm în favoarea propriilor nevoi.

Nu este tocmai la îndemâna tuturor persoanelor să găsească echilibrul, deoarece tentații există la tot pasul, iar omul începe să facă excese și să piardă controlul. De pildă, făcând achiziții care nu îi sunt întotdeauna necesare. Trăim într-o țară cu venituri scăzute și cu foarte multe oferte pe piață, crescând astfel tendința de a aluneca spre un dezechilibru financiar și a gestiona incorect raportarea cumpărăturilor la propriul buget. Acesta este, evident, un  simplu exemplu, însă termenul este mult mai complex și acaparează mai multe ramuri ale vieții: sociale, profesionale, personale etc. Poate fi dificil, dar prin exercițiu, conștientizare sau acceptând că există o problemă cu exagerarea de orice fel, nu este imposibil ca fiecare să poată face un pas mare spre acel echilibru de care are nevoie.

 

Cum arată omul de astăzi din punct de vedere al percepției vieții, familiei, prietenilor? (Ce îl influențează?)

 

 La fel ca omul din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat, cel de azi trece printr-o serie de schimbări care îi notează evoluția între viață și moarte. Percepția și viziunea despre viață și valori, suferă schimbări de la o generație la alta. Dacă în preistorie omul se mulțumea cu o viață simplă și grija lui era limitată la hrană, apă și un adăpost pentru el și familie, omul contemporan, având această bază, tinde să urce mai mult pe ierarhia nevoilor și să se autodepășească în permanență. Dorința de autorealizare este foarte accentuată și trimite în plan secund viața de familie și prieteniile, nu pentru că nu sunt importante, ci pentru că omului de azi îi rămâne tot mai puțin timp de petrecut cu aceștia, fiind foarte prins în alergătura zilnică,  pentru a dispune de resurse materiale și a ține pasul cu societatea modernă.

Influențați suntem de tot ceea ce ne înconjoară. Atât factorii interni, cât și cei externi, contribuie la emoțiile noastre pozitive sau negative. Nu deținem controlul la tot ceea ce se întamplă în jurul nostru, trăim printre oameni și într-un mod direct sau indirect, acțiunile noastre sunt determinte de  diverse norme impuse de mediul nostru de interacțiune: social, profesional, familial, personal.

 

 Unii oameni au impresia că apelând la psiholog, problemele vor dispărea de la sine, credeți că acei oameni nu au suficiente forțe să lupte cu propriile probleme? Cum încurajați astfel de oameni?

 

În primul rând, viața nu este liniară și nu menajează pe nimeni în totalitate. Indiferent de natura lor, cu toții suntem încercați de probleme, iar intervenția specialistului în timp util este recomandată, datorită rezultatelor sale eficiente, care sunt certificate și demonstrate.

Este bine de știut că problemele nu se șterg odată ajunși în cabinetul psihologului, însă scopul consilierii psihologice este de a schimba percepția asupra lor, de a le înfrunta și a găsi cele mai optime soluții.

De-a lungul timpului, omul parcurge  tot felul de experiențe neașteptate care îl copleșesc de stres și neliniște, iar resursele sale interioare și exterioare  nu îi mai sunt suficiente pentru a face față provocărilor . Tehnicile terapiei pe care psihologul le aplică în funcție de nevoile fiecăruia, ajută la rezolvarea problemelor personale și comportamentale, salvând și dând culoare acelor vieți care păreau cenușii și lipste de sens. Prin urmare, nu există un singur mod de “încurajare”care să dea randament în toate cazurile, ci se face o evaluare, iar  tehnica aplicată se adaptează și personalizează în funcție de temperamentul și nevoile celui care ți se adresează.

 

 Care considerați că sunt cele mai mari probleme psihologice cu care se confruntă omenirea în momentul de față?

Stresul, oboseala cronică, lipsa de modele umane pozitive , anxietatea și depresia sunt tulburări psihologice și emoționale care afectează tot mai multe persoane. Pandemia și-a pus și ea amprenta în declanșarea acestor stări psihologice, care existau și înainte, însă acum au luat mai multă amploare și din această cauză.  Deși sunt afecțiuni diferite, sunt interdependente, au caracteristici comune și afectează sistemul nervos. Sub presiunea stresului se eliberează cortizol în organism, substanța care  afectează celulele nervoase, mai exact suprafața responsabilă cu starea de bine și gândurile pozitive. În momentul în care stresul devine cronic, favorizează instalarea depresiei și anxietății, afecțiuni care afectează inclusiv calitatea somnului, iar de aici și până la instalarea oboselii este o cale scurtă.

 Ați putea să ne recomandați o carte, un film din domeniul psihologiei pe care ar trebui să o citim/vizionăm și care credeți că ne pot învăța ceva special?

Sunt foarte multe cărți din domeniul psihologiei  care merită citite și recitite. Din topul celor mai bune, recomand Omul în căutarea sensului vieții a lui Viktor Frankl, o carte care ne oferă o lecție de acceptare a traumei și  ne ajută să ne cunoaștem mai bine propriile emoții . De asemenea, un alt titlu pe care îl recomand cu încredere este Cartea pe care v-ați fi dorit să o citească părinții voștri de Philippa Perry, o carte de autoreflecție pentru părinți, de identificare a comportamentelor potrivite ce trebuie aplicate în relația cu proprii copii.                                                                             Butterfly Effect  face parte  din categoria filmelor cu un impact psihologic puternic,  înscriindu-se, din punctul meu de vedere,  cu succes în topul celor mai bune filme de vizionat din domeniul psihologiei.

Trăim într-o agitație, într-o lume guvernată de stres, lipsuri, etc. Un sfat ca oamenii să își găsească calmul și să găsească o cale de relaxare.

Stresul și lipsurile duc într-adevar la degradarea calității vieții, iar omul devine abătut, iritat, retras și lipsit de viată. În momente de descumpănă, interiorizarea nu este o soluție. Chiar dacă viața vă surprinde mereu și vi se pare o mare provocare, nu căutați refugiul în singurătate! Este foarte important ca omul să nu renunțe și să creadă că ceea ce i se întâmplă, nu  este decât o etapă la capătul căreia există speranța de mai bine. Astfel, prin autosugestie și gândire pozitivă, poate să apeleze la micile plăceri care îl detensionează: o plimbare în aer liber- în eterna natură, un ceai la o discuție cu un prieten, un film, o carte, orice îl detașează de gândurile sale negative, evitând astfel instalarea stresuluui, care, menținut  pe o perioadă îndelungată, devine cronic și  atrage dupa sine și celelate afecțiuni pe care le-am amintit anterior.

Are nevoie psihologul de alt psiholog sau poate lucra psihologul cu sine fără ajutor din afară?

Consider că în orice domeniu al vieții, oamenii au nevoie unii de ceilalți pentru a progresa. Un psiholog are nevoie să-și cultive în permanență calitățile de bază, de aceea este important să interacționeze cu alți colegi și să își împărtășească din propriile experiențe, să îți cultive empatia, să formeze o echipă și să facă între ei transfer de cunoștințe. În planul personal, un psiholog are, în general, control asupra emoțiilor sale și își poate echilibra stările, însă în planul profesional, participarea la cursuri de perfecționare continuuă , precum și colaborarea cu alți psihologi este recomandată și de dorit, având un rol important în dezvolatrea paletei de cunoștințe și îmbunătățirea portofoliul profesional.

 Ați vizitat Serbia, cum vi se par oamenii aici? Ce părere aveți despre comunitatea românească din Serbia?

Da, am vizitat Serbia, (Kladovo, Lacul de ARGINT) iar ca turist am fost surprins într-un mod plăcut, datorită reliefului său și a posibilităților de relaxare pe care îl oferă. Tradițiile românești s-au pierdut în multe familii, în special în cele plecate la oraș și în cele în care nu mai există bătrâni. Făcând o comparație între respectarea drepturilor românilor din Serbia și cele ale sârbilor din România, este dureros tratamentul țării vecine față de conaționalii noștri.

 

Un sfat pentru cititori

Tot ceea ce faceți, vă doresc să fie în acord cu liniștea suflelului și vocea rațiunii! Acceptați-vă, iubiți-vă, îmbunătățiți-vă, lucrați pentru voi, la voi, cu voi, dar rămâneți cumpătați! Omul se pierde când nu știe să lupte, dar și când nu știe să se mai oprească. Ramaneți în echilibru și nu uitați că sunteți reponsabili să aveți grijă de trupul, sufletul și mintea dvs.!

Adriana Petroi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Primele atestări documentare ale românilor din Banatul sârbesc Panorama oraşului Vârşeţ Elementul etnic românesc a fost prezent în Banat din cele mai vechi timpuri. Încă din evul mediu timpuriu, din perioada formării limbii și a poporului român, putem vorbi despre prezența unor elemente protoromânești în Banatul de sud-vest. Concret, este vorba despre o populație valahă, pe care o amintește notarul regelui maghiar Bela al III-lea în Cronica sa Faptele ungurilor. Aceasta se face în contextul descrierii cuceririlor maghiare ale Câmpiei Panonice care au avut loc începând cu anul 896, prin venirea triburilor ungurești sub conducerea lui Arpad. Atacul unguresc asupra ducatului lui Glad, care își avea una din reședințele sale în cetatea Cuvinului, aduce primele informații, ce e drept confuze, despre prezența protoromânilor în zonă. Anume, în ajutorul ducelui Glad, stăpânul acestor teritorii, care s-a închis în cetatea Cuvinului pentru a se apăra de agresori, au venit

Banatul sârbesc este la fel de bogat ca şi Banatul românesc

Atlas cultural al Banatului sârbesc Banatul, regiune unitară până atunci, a fost sfârtecat în 1919. Treimea de sud-vest a fost detaşată de celelalte două treimi şi, datorită graniţei existente între ei, bănăţenii au început să uite unii de alţii. Abia în ultima vreme ne-am redescoperit. Banatul sârbesc este la fel de bogat în mărturii istorice, deţine monumente impresionante şi are un trecut la fel de glorios ca şi Banatul românesc. Din aceste motive, şi trecutul său a fost multă vreme ţinut sub preş. În martie 2007 a apărut un frumos Atlas cultural al Banatului (sârbesc), autor Aleksandar Manojlović, cuprinzând localităţile care deţin vestigii istorice importante şi care au şi unele manifestări de tradiţie. Sunt incluse acolo peste 80 de locaţii acoperind întreaga zonă. Atlasul, editat în limba sârbă, este aproape necunoscut la noi. (România) De aceea am tradus pentru cititorii români informaţiile găsite acolo. Parcurgându-le, vom fi cu toţii de acord că ele conţin o istorie măre

Grebenaț, localitate străveche

  Sunet: Richard Clayderman, Voce: Adriana Petroi