Blog cultural şi ştiinţific al românilor din Voivodina

Dorinel Ocolișan este un tânăr din Petrovasâla, doctorand la Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie din cadrul UVT, din Timișoara. Nu de mult am realizat un interviu cu dânsul pentru a afla care este părerea sa despre etnia noastră de aici, despre identitatea ei, dar și despre însăși studiile pe care le realizează în acest minunat oraș.  Când a apărut interesul tău pentru cultura și tradițiile românești? De la o vârstă fragedă am început cu dansul popular, prima dată la școala elementară, după care și la căminul cultural. De acolo am îndrăgit tradiția noastră din Petrovasâla și m-a determinat ca să duc și eu mai departe ceea ce am moștenit de la strămoșii noștri. Pot spune că am activat și în corul bisericesc, având o dragoste față de biserica ortodoxă, și în special față de cântarea bisericească.  Care a fost rolul părinților, a familiei, în trezirea și păstrarea acestui interes pentru tradiție, cultură și obiceiurile românești? Rolul lor a fost determinant, de

Primele atestări documentare ale românilor din Banatul sârbesc Partea a III-a Bisericile din centrul Alibunarului Odovadă a existenței unei vieți bisericești românești în această perioadă este și manuscrisul păstrat pe paginile Cazanie lui Varlaam, exemplarul de la Râtișor, pe care l-a cercetat diaconul Nicolae M. Popescu din Vechiul Regat în anul 1908 și l-a amintit în notele sale de călătorie intitulate Prin Banatul Timișoarii, de unde desprindem următorul citat, care se referă la acest manuscris păstrat la Râtișor: „Cartea românească de învăţătură de Varlaam mitropolitul, Iaşi, 1643. Exemplarul, bine păstrat, la urmă cu mai multe foi scrise cu mâna, stă pe strana dreaptă a bisericii. La urmă însemnarea: „Să se ştie c-am îngrupat pre popa Bratul în luna lui martie, în 25 dnă, văleat ot rojdest(v)a H[risto]va 1684”.” Această scurtă notă reprezintă cel mai vechi text în limba română din în Banatul sârbesc.  Al doilea document prin care este atestată folosirea limbii române

Activitatea culturală a românilor din Doloave Domnul Lucian Danilov, care este situația actuală în ceea ce privește activitatea culturală a românilor din Doloave? Activitatea culturală a românilor din Doloave la începutul anului 2020 constă în planificarea în toate segmentele și în toate secțiile care au fost active în perioada precedentă. Fanfara S.C.A. Ion Creangă, pe lângă participarea la festivalele fanfarelor de la Satu Nou și Mesici, va pune accent în anul acesta pe împrospătarea cadrelor prin instruirea tinerelor generații și prin îmbogățirea repertoriului. Secția de dansuri va cultiva la competițiile la care va participa coregrafiile existente de dansuri românești, iar pentru festivalul jubiliar de la Uzdin va pregăti o coregrafie nouă, în speical având în vedere faptul că anul trecut, pentru necesitățile festivalului care a avut loc la Doloave, au fost procurate constume naționale noi. Soliștii vocali și instrumentiști vor încerca și în continuare să se perfecțion

Convenția românilor de pretutindeni a reunit reprezentanți ai mediului asociativ românesc de peste hotare, jurnaliști, editori și scriitori români din întreaga lume, reprezentanți ai mediului academic, ai cultelor românești din diaspora și statele vecine, diplomați români, experți în relații internaționale, oficiali din cadrul Parlamentului României, din Parlamentul European, din Guvernul României, precum și reprezentanți din administrația locală. Mai multe am aflat de domnul Daniel Magdu, care a reprezentat Comunitatea Românilor din Serbia.  Pe ce dată a avut loc convenția românilor de pretutindeni? Conveția a fost pe data de 24.01.2020. în Parlamentul României. Sunt convins că organizatorii au ales această dată deoarece este o zi simbolică, ziua Unirii Principatelor Române, deoarece și în cadrul acestui eveniment au fost uniți reprezentanții organizațiilor reprezentative ale românilor de pretutindeni cu scopul de a crea un cadru juridic comun pentru apărarea intereselo

Primele atestări documentare ale românilor din Banatul sârbesc Partea a II-a Panorama oraşului Vârşeţ Din perioada stăpânirii otomane asupra Banatului (1552-1716) posedăm ceva mai multe date despre prezența românilor pe aceste meleaguri, dintre care unele se încadrează în izvoare legendare sau semilegendare, cum ar fi, de exemplu, cazul localității Sân-Ianăș. Anume, pe baza unui manuscris al preotului Ioan Neagoe din Sân-Ianăș din anul 1861, alcătuit după un manuscris mai vechi, dar distrus în timpul Revoluţiei de la 1848, reiese că Sân-Ianăşul este o localitate veche, întemeiată de preotul Radu Neagoe în anul 1521, împreună cu câteva familii de români veniţi din Transilvania. Stabiliţi pe locul numit Petrii, urmaşii acestora se vor muta mai târziu pe vatra actualului Sân-Ianăş. Aceste informaţii, furnizate de preotul Ioan Neagoe, nu sunt însă confirmate de alte izvoare istorice, astfel că le putem lua în considerare doar ca pe una din numeroasele legende referitoare la

Primele atestări documentare ale românilor din Banatul sârbesc Panorama oraşului Vârşeţ Elementul etnic românesc a fost prezent în Banat din cele mai vechi timpuri. Încă din evul mediu timpuriu, din perioada formării limbii și a poporului român, putem vorbi despre prezența unor elemente protoromânești în Banatul de sud-vest. Concret, este vorba despre o populație valahă, pe care o amintește notarul regelui maghiar Bela al III-lea în Cronica sa Faptele ungurilor. Aceasta se face în contextul descrierii cuceririlor maghiare ale Câmpiei Panonice care au avut loc începând cu anul 896, prin venirea triburilor ungurești sub conducerea lui Arpad. Atacul unguresc asupra ducatului lui Glad, care își avea una din reședințele sale în cetatea Cuvinului, aduce primele informații, ce e drept confuze, despre prezența protoromânilor în zonă. Anume, în ajutorul ducelui Glad, stăpânul acestor teritorii, care s-a închis în cetatea Cuvinului pentru a se apăra de agresori, au venit

Petcu Andrei este un tânăr de  17 ani, s-a nascut la Reşiţa şi practică dansul sportiv de 13 ani. Dansul sportiv a devenint deja un mod de viaţă pentru el! De la ce vârstă ai început să practici dansul sportiv? Dansul Sportiv l-am început la vârsta de 5 ani, şi profesional de la 7 ani îndrumat de părinţii mei! Văzâd un progres repectiv rezulatate, şi faptul că am început să inspir dansatorii mai mici, am ales să nu mă retrag ci să muncesc în continuare! Andrei, care sunt cele mai importante premii pe care le-ai obţinut?  Unele din numeroasele rezultate pe care le-am obţinut sunt următoarele: -Locul 5 la Campionatul Mondial -De 6 ori campion naţional -Locul 1 la Australian Open(Melbourne) -Locul 15 în clasamentul mondial la categoria mea de vârstă şi anume 16-18 ani -Locul 1 în Paris, Franţa -Locul 1 in Cypru, şi multe alte competiţii importante, însă cele mai sus menţionate, au o însemnatate foarte mare pentru mine! De asemenea, anul acesta sunt clalificat la campionatul

"De fiecare dată când pășesc pe scenă am emoții dar cred că acesta este un lucru pozitiv. Un om fără emoții nu poate să ajungă la sufletul ascultătorului. Muzica în sine, este plină de emoție". Pentru început vă rog să vă prezentaţi, să ne spuneţi  despre dumneavoastră, unde lucraţi, cu ce vă ocupaţi? Numele meu este Lavinius Nikolajevic și sunt muzician. Chiar dacă pare o descriere simplă, această caracterizare succintă însumează o viață dedicată fenomenului muzical din care cu bucurie fac parte. În momentul de față sunt cadru didactic asociat al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Muzică și Teatru, Disciplina de Instrumente tradiționale de suflat din lemn.  Domnule Lavinius, ştim că sunteţi preocupat de muzică. Vă rugăm să ne spuneţi, când aţi îndrăgit muzica ? Pasiunea și aplecarea față de muzică a fost dezvoltată de către bunicul meu Gheorghe Nikolajevic, alături de care am învățat primele note muzicale și primele melodii în perioada copilăriei. Buni

În cadrul serialului Comori ale ortodoxiei, postul de televiziune al Patriarhiei Ortodoxe Române Trinitas TV din București a difuzat duminică, 19 ianuarie 2020, prima parte a filmului documentar despre ortodoxia românilor din Banatu sârbesc. În prima emisiune au fost prezentate date generale despre credința ortodoxă la românii din Banatul sârbesc, cadrele fiind înregistrate la Vârșeț. Despre această temă a vorbit preacucernicul părinte vicar Emanuel Tăpălagă și profesorul de religie Sorin Ianăș. Partea a doua a filmului documentar va fi difuzată duminica viitoare, unde va vorbi preotul Ionel Savu, preotul Emanuel Ianăşi din Nicolinţi, prof. Ion Sfera şi istoricul prof.dr. Mircea Măran, care pe lângă trecutul parohiei, a prezentat în fața camerelor întreaga comunitate românească din Banatul sârbesc, în special trecutul acestei comunități. Aşadar puteţi urmări duminică pe postul de televiziune Trinitas TV partea a doua a filmului, începând de la orele 19:00. Amintesc că pe data de 2

Povestea Mariei Prita, aromânca din Seleuş,  începe acolo unde începe şi medicina. Ca fată, a visat să devină medic, ceea ce la acea vreme era de neconceput pentru femei având în vedere mediul în care au trăit și au crescut. Cu toate acestea, Maria și-a realizat visul. Cunoștințele și priceperea nu sunt singurele atuuri care o definesc ca medic. A reușit să își construiască o reputație care o deosebesc de restul sătenilor din acea perioadă. Maria Prita este născută la Seleuș pe data de 4 aprilie 1866, ca fiica negustorului aromân Gherghe Prita, care avea prăvălie la Seleuș. Micuța Maria a fost botezată la Biserica Ortodoxă Română din Seleuș de către preotul Șdicu. Mama Mariei se numea Mileva, născută Stanisavljević.  Gheorghe a venit de copil de 10-11 ani la Panciova din Klisura, cu unchii săi Stevan și Jovan Oka, care au lucrat ca și calfe la unchiul lor Stevan Zega. După moartea lui Gheorghe, grija de Maria a rămas pe seama mamei Mileva, care după susținerea bacalaureatului la

Gino Şoşgean vorbeşte în exclusivitate pentru blogul Cultural şi Ştiiţific al românilor din Voivodina. Dacă vă întrebați: Oare mai există tineri poeți care să-şi dedice timpul literaturii? Aflați că există. În urma discuției cu Gino Şoşgean, am aflat că literatura poate fi mai mult decât o simplă ocupație în timpul liber. Poeziei este chiar existența sau viața noastră. Gino Şoşgean s-a născut pe data de 18.10.1990 în localitatea Sân-Mihai. În prezent locuiește la Novi Sad şi una dintre cele mai mari preocupări ale sale este poezia. Despre sine zice că este poet, iar propria identitate și-o ascunde de mințile rele. Cu toate că la două zile după împlinirea vârstei de șapte ani a rămas fără o parte din mâna dreaptă, el se consideră pe sine mai apt de lucru decât mulți alți oameni. Modelele pe care încearcă să le urmeze sunt Bora Đorđević ș Charles Bukovski. Experimentat de norocul prost care îl urmărește din copilărie, continuă să ducă o viață de boem. Pe oameni îi lasă să creadă de

CASTELELE LAZAREVICI DIN SREDIȘTEA MARE.  Încărcate de istorie și cultură, castelele ne surprind și astăzi prin construcțiile și arhitectura deosebită.   Castelul în care astăzi se află şcoala Localitatea Srediştea mare, este situată în apropierea Vârşeţului şi a graniţei sârbo-române. Familia de moşieri Lazarevici a construit aici două castele. Castelul  mai mare, aşa numitul castel vechi, fusese construit în stil clasicist. Şi aici se poate regăsi intrarea generoasă, sprijinită pe coloane, atât de caracteristică pentru castelele de provincie, cu obişnuita parte mai avansată a faţadei. Deasupra ferestrelor se găsesc acele ornamente triunghiulare, numite frontoane, care rup monotonia masei de zidărie. Conacul, utilizat astăzi ca şcoală, este înconjurat de un parc amplu. În vecinătatea sa, în spatele porţii închise cu lacăt, dincolo de vegetaţia sălbăticită, se găseşte castelul mai mic, numit cel nou, construit de asemenea de familia Lazarevici. Deşi poarta este încuiată, curioşii

Mihai Eminescu și românii din Banatul sârbesc Marele poet Mihai Eminescu nu a avut legături directe cu românii din părțile vestice ale Banatului, găsite azi în cadrul P.A. Voivodina. Totuși, nu putem spune că ele nu au existat deloc, documentele timpului confirmând că poetul nepereche totuși întreținea unele relații și cu populația din această parte a Banatului. În primul rând, Eminescu avea un coleg de școală din localitatea Sân-Mihai, și anume pe viitorul inginer Ioan Muntean. Legătura sa cu românii din Banatul sârbesc a apărut însă și în alte împrejurări, deloc fericite pentru cei implicați în această poveste. Despre ce este vorba, veți afla în rândurile care urmează. Părţile de sud-vest ale Banatului istoric se găseau până în 1872 în Graniţa Militară Bănăţeană, din cadrul Monarhiei Habsburgice, iar desfiinţarea ei a provocat agravarea poziţiei foştilor grăniceri, rămaşi fără privilegiile de care se bucurau până atunci. În condiţiile în care este prezentă şi o creştere conside

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtătorului.  Podoabele, mat