Banatul sârbesc este la fel de bogat ca şi Banatul românesc

CASTELELE LAZAREVICI DIN SREDIȘTEA MARE. Încărcate de istorie și cultură, castelele ne surprind și astăzi prin construcțiile și arhitectura deosebită.  

Castelul în care astăzi se află şcoala

Localitatea Srediştea mare, este situată în apropierea Vârşeţului şi a graniţei sârbo-române. Familia de moşieri Lazarevici a construit aici două castele. Castelul  mai mare, aşa numitul castel vechi, fusese construit în stil clasicist. Şi aici se poate regăsi intrarea generoasă, sprijinită pe coloane, atât de caracteristică pentru castelele de provincie, cu obişnuita parte mai avansată a faţadei. Deasupra ferestrelor se găsesc acele ornamente triunghiulare, numite frontoane, care rup monotonia masei de zidărie. Conacul, utilizat astăzi ca şcoală, este înconjurat de un parc amplu. În vecinătatea sa, în spatele porţii închise cu lacăt, dincolo de vegetaţia sălbăticită, se găseşte castelul mai mic, numit cel nou, construit de asemenea de familia Lazarevici. Deşi poarta este încuiată, curioşii se pot apropia de el dinspre curtea şcolii – dacă se încumetă să străbată hăţişul. Această clădire constituie, aproape în întregimea ei, opusul castelului vechi: în contradicţie cu puritatea clasicismului aici apar formele pline de fantezie ale eclectismului, în care predomină influenţa arhitecturii neogotice engleze. Faţadele segmentate, pe diferite niveluri, sunt subliniate de o friză amintind crenelele bastioanelor, iar colţurile clădirii, de asemenea, sunt decorate cu turnuleţe asemănătoare unor bastioane, poligonale, gotice. În ultimele decenii a fost folosit ca cinematograf, cămin pentru tineret şi a funcţionat aici şi o discotecă. Din păcate, clădirea, şi prin gradul ei de degradare, face notă discordantă cu vecinul ei mai în vârstă.

Castelul mic

Familia constructoare Lazarevici a ajuns în Banat din Serbia, dar nu se știe precis de unde. Sunt pomeniţi, deşi foarte succint, în monografia de comitat a lui Samu Borovszky printre familiile nobiliare ale comitatului Timiş. Când a ajuns în Serbia, Golub, prima dată s-a stabilit la Cuvin, unde s-a căsătorit cu bănățeana Anca din Deliblata. NU ne este cunoscut ce afaceri avea la început, dar este posibli să fi venit în Banat cu o sumă de bani importantă, pe care a investit-o în diferite afaceri, în special în comerț. Golub și Anca au avut patru copii, pe Vasilie, Alexandru, Stania și Iuliana. Nu se știe cum a ajuns la Vârșeț, și de ce a cumpărat propritățile din Srediștea mare de la Camera Imperială în anul 1832.
În 1838, Golub a ridicat castelul vechi, În 1839 a cumpărat și Srediștea Mică. Iar în 1841 a primit de la Curtea e la Viena titlul de nobil, astfel că de atunci purtat titlul de cavaler Golub Lazarevici   Malo i Veliko Srediste. Acest titlu l-au moștenit și fiii și nepoții săi. Avea în posesia sa în jur de 4000 hectare de pământ în cele două sate. În 1838 a colonizat la Srediștea Mare cca. 30 de familii de cehi și bulgari catolici.
Castelul mare, școala actuală a fost ridicat de fiiii lui Golub între anii 1860 și 1870. Lângă castelul mare a fost construit și castelul mic, prin 1900. Parcul sădit în spatele castelelor  dispune de specii rare de copaci. În castelul mare se găsește azi Școala elementară din Srediștea Mare, iar castelul mic nu se folosește, este părăsit.
Vasilie a parcurs o carieră strălucită în administraţie a fost în perioada 1866-1869 vicecomite al comitatului Timiș, apoi comite între anii 1871-1874, iar până în 1876 se găsea în fruntea orașului Timișoara. Acesta se ocupa cu politica și nu prea avea timp să se îngrijească de moșiile de la Srediște, pe care le-a lăsat în grija fratelui său Alexandru. Aşadar în acest timp fratele său mai tânăr, Alexandru, a obţinut succese în afaceri: la Vârşeţ a pus bazele unei bănci şi a unei asociaţii comerciale, în 1884 a construit un minunat palat orăşenesc, care şi în prezent este socotit a fi cea mai frumoasă clădire a centrului istoric  Acesta a construit în 1844 o casă în centrul Vârșețului, cu turn, în care se găsește azi Vojvodjanska banka.  Ani de-a rândul palatul Lazarevici a servit ca locaţie pentru cele mai strălucite baluri. De organizarea petrecerilor s-a ocupat Anca, soţia lui Alexandru, în legătură cu care cronicile amintesc că a fost o doamnă distinsă. Cu predilecţie s-a ocupat de acte de caritate, făcute în special în favoarea fetelor sărace, nevoiaşe – pentru care a donat nu doar alimente şi îmbrăcăminte, dar şi cărţi şi uneori burse.

Castelul mic astăzi

Una din curiozitățile legate de aceste castele constă în faptul că familia avea dorința să meargă la săniuș și vara, astfel că au comandat sticlă din Panciova pe care au depus-o pe pământ pentru a se da cu sania. Însă aceasta le-a adus nenorocire. Mai întâi, soția celui mai tânăr frate Lazerevici s-a tăiat, trecând prin această sticlă, iar apoi în timpul verii, sticla s-a spart în nenumărate bucățele mici și pur si simplu a explodat. De atunci, familia găsea bucățele de sticlă la tot pasul,  în îmbrăcăminte, în hrană.

Adriana Petroi