Treceți la conținutul principal
Povestea Mariei Prita, aromânca din Seleuş,  începe acolo unde începe şi medicina.

Ca fată, a visat să devină medic, ceea ce la acea vreme era de neconceput pentru femei având în vedere mediul în care au trăit și au crescut. Cu toate acestea, Maria și-a realizat visul.
Cunoștințele și priceperea nu sunt singurele atuuri care o definesc ca medic. A reușit să își construiască o reputație care o deosebesc de restul sătenilor din acea perioadă.

Maria Prita este născută la Seleuș pe data de 4 aprilie 1866, ca fiica negustorului aromân Gherghe Prita, care avea prăvălie la Seleuș. Micuța Maria a fost botezată la Biserica Ortodoxă Română din Seleuș de către preotul Șdicu. Mama Mariei se numea Mileva, născută Stanisavljević.  Gheorghe a venit de copil de 10-11 ani la Panciova din Klisura, cu unchii săi Stevan și Jovan Oka, care au lucrat ca și calfe la unchiul lor Stevan Zega. După moartea lui Gheorghe, grija de Maria a rămas pe seama mamei Mileva, care după susținerea bacalaureatului la Liceul de fete din Panciova, a înscris Facultatea de Medicină din Zürich, Elveția. În anul 1893 a devenit medic și s-a căsătorit cu dr. Nikola Vučetić din Šabac.
Maria a mers la specializare la Viena, la clinica cunoscutului ginecolog dr. Hrabak. La Viena s-a născut fiica ei Jelica. A doua fiică, Dušica, s-a născut cinci ani mai târziu la Belgrad. În anul 1896 familia a trecut la Belgrad, unde Maria avea cabinet privat până la începutul războaielor balcanice, după care a fost angajată ca medic comunal în locul soțului, care a fost trimis pe front.  În timpul Primului Război Mondial, a lucrat ca medic la spitalul militar din Kragujevac, care în noimebrie 1915 a fost evacuat la Niș, iar mai târziu la Prokuplje și Vrnjačka Banja. A participat și la retragerea peste Albania, a ajuns pe Corfu și pe Frontul de la Salonic, iar la sfârșitul războiului se îngrijea de copiii sârbi la Lozana și a participat la detașamentul de invalizi din Toulon.
Datorită cunostinţelor sale avansate în domeniu, a deţinut mai multe funcţii, precum: președinta Societății femeilor-medici din Belgrad, întemeietoarea Partidului femeilor, activă în Asociația mamelor, în Arhiva sârbă pentru medicină, Căminul elevelor. A scris lucrări de specialitate și articole și a organizat ridicarea și activitatea Spitalului memorial Lady Caundry de la Dedinje.  A fost primul medic-femeie în Austro-Ungaria de sud, decorată cu „Albanska spomenica”, cu ordinul Sf. Sava de gradul trei, ordinul Crucii Roșii și cu alte ordine. A înființat Spitalul feminin,a fost foarte activă în asociațiile femeilor și asociațiile medicilor.
Sãtenii nu au dat-o uitării, Asociația Femeilor "Maria Prita" din Seleuş dovedeşte importanţa celei care a fost Maria Prita. Deasemenea, la Panciova, o stradă îi poartă numele.
Maria Prita s-a stins în anul 1954 și a fost înmormântată la Balgrad.
Adriana Petroi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtă...

Omul se pierde când nu știe să lupte, dar și când nu știe să se mai oprească. Psiholog Mihail Jianu

 Mihail Jianu, psiholog clinician, acreditat de Colegiul Psihologilor din România din anul 2006, născut în localitatea Craiova, în anul 1980.   Când citesc psiholog Mihail Jianu, întotdeauna văd cuvântul echilibru, presupun că este vorba despre echilibrul dintre trup, suflet și minte (mă corectați dacă greșesc), așadar, ne puteți spune, este greu pentru un om să ajungă la acest echilibru?   Pentru mine, echilibrul înseamnă, în primul rand, o stabilitate lăuntrică. Privind din interior spre exterior, dacă ne aflăm într-o stare de liniște, armonie și acceptare cu ceea ce suntem, această raportare pozitivă la eul propriu, vine ca o forță omnipotentă ce ne activează energia necesară pentru a schimba mersul lucrurilor și în mediul exterior, astfel încât să le orientăm în favoarea propriilor nevoi. Nu este tocmai la îndemâna tuturor persoanelor să găsească echilibrul, deoarece tentații există la tot pasul, iar omul începe să facă excese și să piardă controlul. De pild...

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...