Treceți la conținutul principal
Dorinel Ocolișan este un tânăr din Petrovasâla, doctorand la Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie din cadrul UVT, din Timișoara. Nu de mult am realizat un interviu cu dânsul pentru a afla care este părerea sa despre etnia noastră de aici, despre identitatea ei, dar și despre însăși studiile pe care le realizează în acest minunat oraș. 

Când a apărut interesul tău pentru cultura și tradițiile românești?

De la o vârstă fragedă am început cu dansul popular, prima dată la școala elementară, după care și la căminul cultural. De acolo am îndrăgit tradiția noastră din Petrovasâla și m-a determinat ca să duc și eu mai departe ceea ce am moștenit de la strămoșii noștri. Pot spune că am activat și în corul bisericesc, având o dragoste față de biserica ortodoxă, și în special față de cântarea bisericească. 

Care a fost rolul părinților, a familiei, în trezirea și păstrarea acestui interes pentru tradiție, cultură și obiceiurile românești?

Rolul lor a fost determinant, deoarece de le ei, prin povești din bătrâni, prin povești ale timpurilor trecute, m-au atras spre a-mi păstra tradiția. 
Și atunci ai înscris facultatea la Timișoara. Ce te-a determinat să înscrii această facultate de chimie la Timișoara?
Dragostea pentru chimie și mai ales pentru a înțelege cum funcționează materia la nivel atomic. Am înscris studiie la Timișoara pentru că am avut dorința să fac studiile în limba română și de a mă putea într-o zi întoarce aici cu gândul de a fi un cadru didactic care va ține cursuri în limba română. 

Cum ți se pare Timișoara ca și centru administrativ, cultural, economic?

Din punct de vedere cultural, Timișoara este un oraș foarte bogat. Este un oraș foarte modern, în continuă dezvoltare. Lumea este una foarte civilizată, înțelegătoare, orașul este plin de studenți, oamenii sunt mai primitori, mai apropiați de cei din Occident.

După promovarea licenței te-ai întors acasă. Cum ți se pare situația actuală a românilor din Banatul sârbesc și, concret, din Petrovasâla, în ceea ce privește identitatea, păstrarea culturii etc?

Din punctul de vedere al păstrării identității avem „norocul” că avem asociații, mai ales asociația femeilor, dar personal pot spune că nu se prea păstrează tradițiile, că lumea le cam uită, în general gândesc că trebuie să păstrăm tradiția, dar foarte puțini o fac. Relațiile între oameni, în special la Petrovasâla, mai ales în ultimul timp, sunt unele foarte tensionate. Se creează dezbinări, ură, și din aceasta avem de pierdut doar noi, comunitatea românească de aici.

Nu de mult ai înscris la Timișoara studiile doctorale. Ce poți să ne spui despre aceasta? 

În momentul de față la studiile doctorale sunt sub conducerea domnului profesor Titus Vlase, am pornit într-o sistematizare a compușilor cu rol biomedical. Pot spune doar atât că ceea ce lucrez acuma nu a mai fost publicat, nu există date, și sperăm ca prin rezultatele obținute să contribuim la dezvoltarea științei.

La Timișoara sunt foarte mulți români studenți din Banatul sârbesc. Care sunt relațiile dintre ei? Se întâlnesc, comunică?
Da, se întâlnesc. Relațiile în general sunt bune, adică se păstrează relațiile de prietenie de aici, datorită faptului că mulți colegi din aceeași clasă a școlii medii pleacă la studii la Timișoara. 
Mulțumesc și îți dorim mult succes în continuarea studiilor tale.
Adriana Petroi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtă...

Omul se pierde când nu știe să lupte, dar și când nu știe să se mai oprească. Psiholog Mihail Jianu

 Mihail Jianu, psiholog clinician, acreditat de Colegiul Psihologilor din România din anul 2006, născut în localitatea Craiova, în anul 1980.   Când citesc psiholog Mihail Jianu, întotdeauna văd cuvântul echilibru, presupun că este vorba despre echilibrul dintre trup, suflet și minte (mă corectați dacă greșesc), așadar, ne puteți spune, este greu pentru un om să ajungă la acest echilibru?   Pentru mine, echilibrul înseamnă, în primul rand, o stabilitate lăuntrică. Privind din interior spre exterior, dacă ne aflăm într-o stare de liniște, armonie și acceptare cu ceea ce suntem, această raportare pozitivă la eul propriu, vine ca o forță omnipotentă ce ne activează energia necesară pentru a schimba mersul lucrurilor și în mediul exterior, astfel încât să le orientăm în favoarea propriilor nevoi. Nu este tocmai la îndemâna tuturor persoanelor să găsească echilibrul, deoarece tentații există la tot pasul, iar omul începe să facă excese și să piardă controlul. De pild...

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...