Treceți la conținutul principal

Boboteaza marchează  sfârșitul  ciclului aşa-numitelor 12 zile ale sărbătorilor  de iarnă, care încep  pe data de 24 Decembrie în Ajunul Crăciunului.



Astăzi, în ziua de Bobotează  are loc sfințirea  apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregatirea acestui moment se face, şi astăzi, cu multă atenție, în fiecare comunitate de români. Locul de desfășurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, de obicei intr-un spatiu mai larg - unde sa fie cel putin o fantana -, în imediata vecinătate  a unei ape curgătoare, în biserică sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apă, care se pune în vase mari, de regulă, de lemn. Şi aşa se desfășoară  întreg  ceremonialul religios, la care participă  toată  suflarea comunității.

După  slujba de sfințire a apei, transformată  în agheasmă, fiecare sătean îşi ia apa sfințită în sticla cu care a venit de acasă. Odată ajunşi acasă, oamenii sfințesc cu agheasmă casa, atât interiorul casei cât şi exteriorul casei. Pentru sănătatea familiei, purificarea aerului şi belşugul holdelor.

Ciuraleșa, o datină veche de sute de ani, care se mai păstrează și astăzi în localitățile Petrovasâla şi Seleuş.


În aceste două localități, cete de flăcăi se pregătesc pentru ''urat'', respectând datinile și obiceiurile din timpul sărbătorilor de iarnă. În seara de bobotează,  își fac apariția ''mascații' care merg de la casă la casă cântând ciuraleşa:
Ciuraleșa, mangaleșa, sâtă rară, ieși afară, sâtă gheasă, tună-n casă. Miei, purcei, oile lânoasă, vacile lăptoasă, porci graș, unsuroș mânce-i gazda sănătos.
Pe străzile satelor se în fața caselor se aprind focuri în seara de Bobotează. De obicei focurile se fac în fața caselor unde există cineva cu numele Ioan.  În jurul focului se adună bărbații şi mascații, care strigă din când în când: Ion, Ion, sânci Ion. Cei care poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul îi  cinstesc cu diferite băuturi  pe vecinii lor şi pe ceata de mascați.
Ciuraleşa provine de la cuvântul chiraleisa, care este o formulă liturgică rostită de către cei pe care îl însoțesc pe preotul creștin ortodox când acesta umblă cu sfințirea caselor de sărbătoarea Botezului Domnului. Cuvântul chiraleisa provine din rugăciunea grecească Kírie eléison, în română Doamne miluiește. Adriana Petroi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtă...

Omul se pierde când nu știe să lupte, dar și când nu știe să se mai oprească. Psiholog Mihail Jianu

 Mihail Jianu, psiholog clinician, acreditat de Colegiul Psihologilor din România din anul 2006, născut în localitatea Craiova, în anul 1980.   Când citesc psiholog Mihail Jianu, întotdeauna văd cuvântul echilibru, presupun că este vorba despre echilibrul dintre trup, suflet și minte (mă corectați dacă greșesc), așadar, ne puteți spune, este greu pentru un om să ajungă la acest echilibru?   Pentru mine, echilibrul înseamnă, în primul rand, o stabilitate lăuntrică. Privind din interior spre exterior, dacă ne aflăm într-o stare de liniște, armonie și acceptare cu ceea ce suntem, această raportare pozitivă la eul propriu, vine ca o forță omnipotentă ce ne activează energia necesară pentru a schimba mersul lucrurilor și în mediul exterior, astfel încât să le orientăm în favoarea propriilor nevoi. Nu este tocmai la îndemâna tuturor persoanelor să găsească echilibrul, deoarece tentații există la tot pasul, iar omul începe să facă excese și să piardă controlul. De pild...

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...