Treceți la conținutul principal

Castelul Mocioni - Bissingen, unicul castel românesc din Voivodina




Povestea castelului din localitatea Vlaicovăț  este una tristă, asemeni celor ale multor alte conace din Banatul  Sârbesc , dispărute sau ruinate dincolo de pragul în care ar mai putea fi renovate.

Construcția era însă, la vremea ei, era una impresionantă. Totul a început în anul 1859, când Castelul Mocioni – Bissingen din Vlaicovăţ a fost ridicat de către  Gheorghe Mocioni, în stil clasic. Gheorghe Mocioni În anul 1859 s-a căsătorit cu Elena Somogyi Gyongyos, cu care a avut două fiice.
A debutat în arena luptelor politice în anul 1865 alături de fraţii săi Anton şi Andrei. A candidat din partea naţionaliştilor sârbi şi români în circumscripţia electorală Moravița, fiind ales deputat cu o majoritate zdrobitoare.  În 1888, fiica acestuia, contesa Gheorghina Mocioni, s-a căsătorit cu contele Rudolf Gábor Bissingen.  În urma acestei căsătorii , castelul a trecut în zestrea Bissingen. Familia de origine aromână  Mocioni de Foen a fost în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea una dintre cele mai importante familii românești din Asutro-Ungaria. Alexandru  Mocioni  a fost președintele Partidului Național Român din Ungaria, deci un plitician  foarte important. Mocioneștii aveau cea mai puternică fundație din care sprijineau școlarizarea studenților și elevilor. Această familie mai sprijinea şi activitățile culturale românești. Și deseori membrii familiei Mocioni, care a fost foarte numeroasă, se întruneau la castelul din Vlaicovăț unde aduceau hotărâri de importantță majoră pentru națiunea română
Gheorghe Mocioni de Foieni s-a născut la Budapesta în familia lui Ioan Mocioni, ramura de Foeni, fiind frate cu Andrei şi Anton. Toate studiile le-a efectuat în capitala ungară şi a terminat dreptul la Universitatea din Budapesta. După ce a terminat studiile, s-a ocupat câţiva ani de administrarea moşiilor familiei din Vlaicovăţ şi Birchiş.

Contesa Gheorghina Mocioni


Castelul  este situat în mijlocul unui parc mare, îngrădit de garduri şi porţi din fier forjat. În parc se regăseau şi locuinţele birjarilor, mausoleul şi capela familiei Bissingen  un lac artificial cu o fântână şi sculptură în mijloc, pârâuri şi poduleţe. Castelul  avea instalaţie electrică şi iluminat propriu. Era renumit pentru biblioteca formată din peste 2000 de volume, înterioarele decorate cu un interesant mobilier vechi şi o colecţie de obiecte deosebite din porţelan şi argint.

Elena Somogyi Gyongyos 
În urmă cu câțiva  ani, administraţia locală a încheiat un contract de concesiune pe 40 de ani cu o companie italiană. Pe lângă o chirie lunară de 220 euro pe lună, concesionarul era obligat prin contract să obţină actele necesare şi să suporte toate costurile pentru restaurarea castelului şi parcului înconjurător.18)Blic.rs – Restoran u dvorcu;  Planul includea modificarea imobilului într-o destinaţie turistică, prin transformarea sa într-un mic hotel cu 8 camere de lux şi un restaurant la parter cu vedere spre parc. În cele din urmă, au fost evacuate 27 de maşini de moloz şi investitorii italieni nu au mai fost de găsit, fapt care a dus la anularea contractului.

Castelul Mocioni - Bissingen, astăzi


Castelul a rămas în proprietatea  Bissingen-Nippenburg până la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Astăzi, castelul  aparţine statului şi nu are funcţie. Este într-o stare proastă de conservare. Aflată în precolaps din cauza  abandonului, clădirea este astăzi un adevărat pericol pentru acei câțiva curioși care încă vor să-i treacă pragul.  Proporțiile echilibrate, simetria, conceptul clar, lucrări de calitate artistică – meșteșugărească, fac din acest castel unul dintre cele mai frumoase din Voivodina. Astăzi, din păcate, acest castel se află în ruină şi situația acestuia  poate părea dezolantă, însă  proiect corect de revitalizare a ansamblului nobiliar din Vlaicovăț poate să aducă reale beneficii pe plan local, contribuind totodată la dezvoltarea economică, socială, culturală și identitară a regiunii.     Adriana Petroi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtă...

Omul se pierde când nu știe să lupte, dar și când nu știe să se mai oprească. Psiholog Mihail Jianu

 Mihail Jianu, psiholog clinician, acreditat de Colegiul Psihologilor din România din anul 2006, născut în localitatea Craiova, în anul 1980.   Când citesc psiholog Mihail Jianu, întotdeauna văd cuvântul echilibru, presupun că este vorba despre echilibrul dintre trup, suflet și minte (mă corectați dacă greșesc), așadar, ne puteți spune, este greu pentru un om să ajungă la acest echilibru?   Pentru mine, echilibrul înseamnă, în primul rand, o stabilitate lăuntrică. Privind din interior spre exterior, dacă ne aflăm într-o stare de liniște, armonie și acceptare cu ceea ce suntem, această raportare pozitivă la eul propriu, vine ca o forță omnipotentă ce ne activează energia necesară pentru a schimba mersul lucrurilor și în mediul exterior, astfel încât să le orientăm în favoarea propriilor nevoi. Nu este tocmai la îndemâna tuturor persoanelor să găsească echilibrul, deoarece tentații există la tot pasul, iar omul începe să facă excese și să piardă controlul. De pild...

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...