Domnul Petar Lukić din Cuvin este un bun cunoscător al trecutului acestui orășel bănățean și un pasionat cercetător al istoriei cuvinene, în special fiind preocupat de fotografiile vechi din această localitate. Fotografiile din colecția sa reprezintă o adevărată comoară a istoriei bănățene, o sursă foarte importantă pentru cunoașterea diferitelor aspecte ale trecutului acestei localități, dar și a Banatului ca întreg. Fotografiile sunt expuse într-o galerie interesantă, găsită în apropierea bisericii ortodoxe sârbe, în care acesta își petrece întregul său timp liber. Expoziția sa este vizitată de oameni interesați de trecut, dar și de elevii școlilor din această localitate, astfel că pe lângă valoarea ei istoric-documentară, amintim și valoarea ei educativă. Colecția are o valoare deosebită și pentru românii din Banatul sârbesc, având în vedere faptul că în ea se găsește un număr foarte mare de fotografii în care sunt prezentați românii din această localitate, portul lor popular și civil, preocupările lor, diferite evenimente din istoria culturală a românilor din Cuvin, elevii din clasele românești, diferite personalități aparținând etniei române din această localitate.
Nu de mult am vizitat localitatea Cuvin și am admirat expoziția domnului Lukić, profitând de ocazie și de a realiza un interviu cu domnul Petar.
Domnule Lukić, vă rugăm să vă prezentați și să ne spuneți care sunt preocupările D-Voastră?
Mă numesc Lukić Petar, sunt președintele asociației Galeria fotografiilor vechi ale Cuvinului și sunt colecționar de fotografii vechi încă din anii șaptezeci, care sunt legate de Cuvin și în care sunt prezentate evenimente și persoane care au fost importante pentru viața social-politică din Cuvin. Cea mai importantă parte a colecției mele este primită de la Aleksandar Šandor Ostojić, cam o treime. Fotografiile vechi primite de la el sunt importante pentru că în spatele fiecăreia a însemnat data, numele sau evenimentul, asfel că despre fiecare fotografie știm ce prezintă. Aceasta este o muncă de amator, dar am reușit să fac un fel de „cercetări arheologice”, unde artefactul este fotografia. Un bun cunoscător al fotografiei poate să descopere numeroase detalii și să afle câte ceva despre trecutul Cuvinului.
O parte din galeria domnului Petar
Având în vedere că românii reprezintă o comunitate etnică însemnată a Cuvinului, mai ales în trecut, vă rugăm să ne spuneți câteva cuvinte despre românii din Cuvin.
Posed destule fotografii legate de comunitatea românească. Având în vedere că în anul 1873 s-au despărțit biserica românească de cea sârbească, au primit de la sârbi o parcelă pe care să își facă biserică. Însă românii au vândut-o și în centrul actual au construit biserica românească. Din cauza lipsei de bani, biserica a fost construită timp de 31 de ani. Deja prin anii 1773-73 au ridicat o capelă, iar în 1903 au pus temeliile bisericii care au fost sfințite de Lucian Secoșan. În 1906 biserica a început cu sfintele liturghii. Iar în anul 1925 au procurat clopote de la o firmă din Ljubljana și eu posed fotografii originale cu ridicarea clopotelor pe biserica românească. Toți românii mai bogați au contribuit material, astfel că au reușit să construiască biserica. Unul dintre ei este cunoscutul Costa Ianota, comerciant, care avea prăvălie imediat lângă biserică. Au fost patru frați Ianota: Sima, Pavel, Dușan, iar Constantin Costa a fost cel mai important. Românii noștri din Cuvin au avut bancă care se numea Dunăreana, în edificiul lui Ludwig Engler, în centru, o clădire frumoasă de formă pătrată. Dacă se știe că Cuvinul a intrat în Granița Militară în anul 1766, înainte de acest evenimet românii au început să se stabilească în această câmpie, inclusiv la Cuvin, devenind țărani-miltari și au făcut parte din Regimentul nr. 12, servind Monarhiei Habsburgice. Românii aveau foarte mult pământ, însă acum sunt în scădere evidentă, au puțini copii. În trecut, românii aveau mulți copii, câte 10-15, în cadrul așa-numitelor obștii familiale. Îi voi aminti pe câțiva, de exemplu Zăria Lungu, Ciclean, famila Berlojan, Miatu, Ciolacu, apoi Ioța Cocora, cunoscut ca mare proprietar, cu peste 100 de jugăre de pământ. El a ridicat pe proprietatea sa o cruce care există și azi, pe drumul care merge de la Cuvin înspre Panciova, însă textul de pe această cruce a dispărut, așa că nu știm exact ce a scris pe ea.
Tânăr român din Cuvin în port naţional, perioada interbelică
Ce ne puteți spune despre generalul Mohora, despre care știm că a fost una dintre pricipalele personalități din trecutul Cuvinului?
Părerea este că sârbii și românii nu puteau în Monarhia Habsburgică, respectiv în Austro-Ungaria să avanseze, însă acest general-maior Paul Mohora este fără doar și poate un caz extrem, în special datorită sârguinței sale. A terminat școala militară în cadrul Regimentului din Panciova, după care a continuat studiile la Academia Militară din Viena, pe care a terminat-o cu succes. La începutul anului 1914 s-a îmbolnăvit pe neașteptate, se pare că de tuberculoză. A fost înmormântat la cimitirul militar din Viena, unde și azi se găsește monumentul funerar al acestui cuvinenanț. A fost foarte atașat de Cuvin și pe timpul când era activ în serviciul militar venea foarte des acasă și îi ajuta atât pe români, cât și pe sârbi. A murit la Viena în anul 1920 și datorită faptului că s-a păstrat o fotografie a sa la ruda sa Victoria Jerminov, născută Bunda din Cuvin, am reușit să ajung la ea. Mai ştiu că a fost căsătorit cu o frumoasă austriacă, însă din păcate nu au avut copii.
Generalul Paul Mohora
Vă mulțumim și vă dorim succes în continuare în nobila D-Voastră străduință de a salva de uitare acest patrimoniu al Banatului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu