Îi admir în mod deosebit pe românii din Banatul sârbesc pentru limba foarte curată pe care o vorbesc, pentru folclorul pe care îl păstrează și pentru portul popular pe care nu l-au uitat. Ei au fost și trebuie să rămână un element de legătură între cele două părți ale Banatului, care sunt despărțite din 1919.
Pentru început vă rog să vă prezentaţi, să ne spuneţi despre
dumneavoastră, unde lucraţi, cu ce vă ocupaţi?
Mi-a plăcut istoria de când mă știu, am absolvit facultatea de profil de la Iași, unde mi-am susținut ulterior și doctoratul. Lucrez în învățământ și continui să cercetez istoria Banatului, regiunea mea de origine.
Domnul dr. Mircea Rusnac, ştim că sunteţi preocupat de istoria Banatului. Vă
rugăm să ne spuneţi când aţi îndrăgit istoria şi de unde acest interes
chiar pentru istoria Banatului?
Istoria am îndrăgit-o de mic, citind diverse povestiri și legende istorice, de la care am trecut mai târziu, în perioada liceului, la lucrări serioase, cu ajutorul cărora m-am pregătit pentru admiterea la facultate. Am observat încă de atunci că istoria Banatului nu era tratată decât foarte superficial și, lovindu-ma mereu de lipsa de informații în acest domeniu, am inceput să mă documentez pe cont propriu.
Care dintre istoricii banaţeni v-au ajutat cel mai mult sa porniţi
pe acest drum de cercetare a istoriei banaţene?
Mi-a plăcut foarte mult in tinerețe, și îmi place și astăzi, istoricul I.D. Suciu, pe care îl consider cel mai mare istoric român bănățean. De asemenea, l-am citit cu mult interes pe Francesco Griselini, iar mai târziu pe alți descoperitori ai trecutului nostru, precum Ehrler, Bohm, Pesty Frigyes, Milleker și așa mai departe.
Cu cine colaboraţi astăzi cel mai mult?
Astăzi, din păcate, Banatul are foarte puțini istorici de calitate. La vârsta și, îmi permit să spun, la experiența mea, cred că pot desfășura cercetări și pe cont propriu, ceea ce și încerc să fac de mai bine de un deceniu, de când am creat blogul Istoria Banatului.
Care vă sunt temele preferate de cercetare?
Eu m-am format ca istoric al perioadei contemporane, dar a trebuit să constat cu tristețe că Banatul suferea de o lipsă a studierii trecutului său la toate capitolele, astfel încât am încercat să acopăr, în măsura posibilităților, și alte epoci istorice. Însă cred că se vede că acord totuși un interes predilect perioadelor mai noi.
Care este părerea dumneavoastră despre istoriografia banaţeană azi?
Cu regret, este slabă. Acest fapt se datorează unor restanțe istorice și unui anumit interes al puterii centrale ca bănățenii să nu-și cunoască trecutul. Până în 1990, Banatul nu a beneficiat de o facultate sau de un institut de istorie, puținii specialiști din regiune formându-se în alte centre universitare din țară, care nu acordau interes regiunii noastre, punând accent, firesc până la urmă, pe trecutul propriilor regiuni. De asemenea, în ultimii ani au decedat câțiva importanți istorici bănățeni, lasandu-ne și mai descoperiți la acest capitol.
Ce aţi publicat până în prezent despre Banat, monografii, studii...În ce proiecte aţi participat?
Am publicat în perioada 1996-2005 în reviste de specialitate (Magazin istoric, Banatica, Analele Banatului, Tibiscum, Ziridava, Studii de istorie a Banatului etc.), precum și în volume colective. Din 2005 am început să public masiv pe internet, în special din 2009, când am înființat blogul Istoria Banatului. De pe acest blog au fost preluate numeroase articole în ziare, reviste, emisiuni radio sau de televiziune. O culegere de studii am publicat la Timișoara în decembrie 2011, iar în ultimii ani public constant în reviste precum Memoria (Revista gândirii arestate), Bocșa culturală sau Morisena, în al cărei colegiu de redacție mă aflu.
Ce ne puteţi spune despre românii din Banatul sârbesc?
Îi admir în mod deosebit pe românii din Banatul sârbesc pentru limba foarte curată pe care o vorbesc (net superiori celor din Republica Moldova, de exemplu), pentru folclorul pe care îl păstrează și pentru portul popular pe care nu l-au uitat. Ei au fost și trebuie să rămână un element de legătură între cele două părți ale Banatului, care sunt despărțite din 1919.
Aţi făcut cercetări pe această temă? Coloboraţi cu cineva de aici?
Am făcut cercetări în ultima vreme și în privința Banatului sârbesc, dar nu neapărat în privința strict a românilor de acolo, ci am încercat să îi integrez în contextul general al regiunii, care a fost dintotdeauna una multietnică și multiconfesionala. Acesta este specificul întregului Banat și din acest motiv este foarte greu de abordat istoria unei singure naționalități, fără a o lega de celelalte. În zilele noastre, când pluralismul este promovat în mod preferențial, exemplul Banatului, unde acesta a existat dintotdeauna, este un model la nivel european, se poate spune.
Care este parerea dumneavoastră despre pastrarea identitaţii acestei
comunităţi?
comunităţi?
După cum am mai spus, admir modul în care comunitatea românească din Banatul sârbesc a știut să își conserve specificul, poate ajutată și de împrejurări, căci în această zonă condițiile au fost ceva mai bune, comparativ de exemplu cu cele ale românilor din Valea Timocului, al căror grai este foarte înrudit cu cel bănățean. Statul sârb a dus față de români politica "dezbină și stăpânește", aplicandu-le tratamente diferite. Aceasta desigur și pentru faptul că românii bănățeni au fost mai bine organizați decât românii timoceni.
Ce credeţi, va reuşi civilizaţia bănaţeană să supravieţuiască ca
una comună, identică, de ambele parţi ale graniţei?
una comună, identică, de ambele parţi ale graniţei?
Aceasta este principala mea speranță. Mi-aș dori ca actuala graniță să rămână una mai mult simbolică, pe hârtie, iar Banatul să redevină ce a fost. Cred că ne va fi favorabil și contextul european, atunci când continentul se va transforma tot mai mult dintr-o Europa a națiunilor într-o Europa a regiunilor. Va trebui să acționăm pentru ca euroregiunea noastră viitoare să reconstituie Banatul istoric.
Pentru final, dacă doriţi, le puteţi transmite un mesaj românilor de aici.
Le mulțumesc românilor din Banatul sârbesc pentru că și-au menținut identitatea și sper să fim cât mai curând împreună!
Adriana Petroi
Comentarii
Trimiteți un comentariu