Treceți la conținutul principal

Drumul cântecului a fost unul pe care l-a ales singură

A cântat de când se știe. Muzica a fost prezentă în viața sa de când își aduc aminte, datorită mamei sale, care la rândul său iubeşte şi cântă cu drag muzică populară, și se pare că Florica a moșteni acest talent de la mama sa. 

Însă mai intens a  început să cânte pe la vârsta de 6 ani.

"Drumul cântecului a fost unul pe care l-am ales singură, pur și  simplu am simțit că asta trebuie să fac și mi-am urmat glasul inimii. Iar acum, după atât de mulți ani de cântec, știu că am făcut alegerea corectă pentru că nu iubesc nimic mai mult pe lumea asta decât muzica.
Florica Nicoli este de origine din Timișoara, România, a terminat Facultatea de Marketing și Management din cadrul Universității "Dimitrie Cantemir", Timișoara iar la scurt timp s-a angajat la o clinică de Oftalmologie. Drumul și soarta a făcut în așa fel încât la acea clinică l-a întâlnit pe Maestrul Gheorghe Galetin , care a dorit să o asculte cântând și a îcurajat-o oarecum să continue cu muzica. Atunci a început Florica Nicoli să se reîntoarcă la visul ei din copilărie, timp de 3 ani a fost instruită de unii dintre cei mai buni maeștrii ai muzicii populare românești, Gheorghe Galetin.
  
Interpreta, Florica Nicoli, face parte din cadrul Asociației "Constantin Brâncuși" și împreună cu această asociație a  participat la numeroase enevimete, care au avut loc în localitățile din Voivodina, prima localitate pe care a vizitat-o a fost Torac, a mai vizitat, Alibunarul, Petrovasâla şi multe alte localităţi din Bnatul sârbesc, a cunoscut oamenii acestor locuri, despre care spune că sunt foarte primitori, sufletiști și păstrători de tradiție. 
Florica Nicoli la Alibunar

În ceea ce privește filmările videoclipurilor, majoritatea dintre ele au fost filmate în locuri cu peisaje de poveste din Voivodina, dar și din Romania, însă cele mai multe le-a înregistrat la Fântâna Fetei, un loc aflat în apropierea localității Petrovasâla. La aceste videoclipuri a colaborat cu domnul Ionel Cebzan . 


Florica Nicoli are un mesaj pentru românii din Voivodina: "Le urez tuturor românilor din Voivodina sănătate, liniște sufletească și multă dragoste pentru folclor! 
Să-și păstreze în continuare tradițiile și obiceiurile, pentru că ele  sunt identitatea unui popor".
Adriana Petroi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtă...

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...
"De fiecare dată când pășesc pe scenă am emoții dar cred că acesta este un lucru pozitiv. Un om fără emoții nu poate să ajungă la sufletul ascultătorului. Muzica în sine, este plină de emoție". Pentru început vă rog să vă prezentaţi, să ne spuneţi  despre dumneavoastră, unde lucraţi, cu ce vă ocupaţi? Numele meu este Lavinius Nikolajevic și sunt muzician. Chiar dacă pare o descriere simplă, această caracterizare succintă însumează o viață dedicată fenomenului muzical din care cu bucurie fac parte. În momentul de față sunt cadru didactic asociat al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Muzică și Teatru, Disciplina de Instrumente tradiționale de suflat din lemn.  Domnule Lavinius, ştim că sunteţi preocupat de muzică. Vă rugăm să ne spuneţi, când aţi îndrăgit muzica ? Pasiunea și aplecarea față de muzică a fost dezvoltată de către bunicul meu Gheorghe Nikolajevic, alături de care am învățat primele note muzicale și primele melodii în perioada copilăriei. Buni...