În primvara acestui an, se împlinesc 51 de ani de când, ca tânăr absolvent al Școlii Tehnice de Geologie din București, am fost repartizat pe șantierul geologic din Sasca Montană.
Localitate minieră situată în Banatul de munte, în subsolul căreia sunt cantonate importante acumulări de minerale neferoase cum sunt, cupru, fier, plumb, zinc, aur, argint, molibden.... Și anii au trecut, aici mi-am întemeiat o familie, am învățat și practicat meseria timp de 30 de ani, până la pensionare, loc unde mă aflu și în prezent. Trăind în mijlocul oamenilor, români și germani, colonizați aici de Habsburgi după 1717, am fost curios să le cunosc originea, povestirile și tradițiile. De asemenea m-au încântat frumusețea locurilor, localitatea fiind situată la intersecția Munților Locvei, Almăjului și Aninei, într-o zonă pitorească, pe malul stâng al râului Nera, la ieșirea acestuia din strânsoarea munților calcaroși, aparținând zonei mezozoice, Reșița Moldova-Nouă. După pensionare, datorită pasiunii mele pentru frumos, istorie și tradiții, am început să colecționez obiecte specifice zonei, uitate prin pivnițele și podurile caselor care, după oprirea cercetării geologice și a exploatării miniere, au fost părăsite și transformate ulterior în case de vacanță de nou veniții pe aceste meleaguri. Totodată, intrând în contact cu oamenii locului am reușit să le cunosc viața cu bune și rele, să le ascult povestirile din vremuri de demult, când lucrau la mine sau la lucru în pădure. Toate informațiile strânse de-a lungul anilor s-au materializat într-o lucrare monografică, apărută la editura Mirton din Timișoara în 2009, urmată de retipăriri ulterioare. În anii ce au urmat, cercetările mele au continuat, în prezent fiind în faza de finalizare a unei noi ediții a monografiei localității Sasca Montană, revăzută și adăugită.
Localitate minieră situată în Banatul de munte, în subsolul căreia sunt cantonate importante acumulări de minerale neferoase cum sunt, cupru, fier, plumb, zinc, aur, argint, molibden.... Și anii au trecut, aici mi-am întemeiat o familie, am învățat și practicat meseria timp de 30 de ani, până la pensionare, loc unde mă aflu și în prezent. Trăind în mijlocul oamenilor, români și germani, colonizați aici de Habsburgi după 1717, am fost curios să le cunosc originea, povestirile și tradițiile. De asemenea m-au încântat frumusețea locurilor, localitatea fiind situată la intersecția Munților Locvei, Almăjului și Aninei, într-o zonă pitorească, pe malul stâng al râului Nera, la ieșirea acestuia din strânsoarea munților calcaroși, aparținând zonei mezozoice, Reșița Moldova-Nouă. După pensionare, datorită pasiunii mele pentru frumos, istorie și tradiții, am început să colecționez obiecte specifice zonei, uitate prin pivnițele și podurile caselor care, după oprirea cercetării geologice și a exploatării miniere, au fost părăsite și transformate ulterior în case de vacanță de nou veniții pe aceste meleaguri. Totodată, intrând în contact cu oamenii locului am reușit să le cunosc viața cu bune și rele, să le ascult povestirile din vremuri de demult, când lucrau la mine sau la lucru în pădure. Toate informațiile strânse de-a lungul anilor s-au materializat într-o lucrare monografică, apărută la editura Mirton din Timișoara în 2009, urmată de retipăriri ulterioare. În anii ce au urmat, cercetările mele au continuat, în prezent fiind în faza de finalizare a unei noi ediții a monografiei localității Sasca Montană, revăzută și adăugită.
În anul care a trecut am terminat, împreună cu colaboratorul meu prof. Alexandru Sîrbu, o lucrare monografică, deocamdată nepublicată, referitoare la satele de bufeni - Cărbunari și Știnăpari, așezate pe platoul carstic al muntelul Sf. Gheorghe, de lângă Sasca Montană.
Cercetările mele nu s-au limitat însă la culegerea de informații ci și la colecționarea de obiecte specifice locului, găsite prin pivnițele și podurile caselor vechi, în intenția realizată de a alcătui un mic muzeu al satului.
Colecția mea nu conține obiecte exclusiv etnografice, ci ele aparțin tuturor păturilor sociale, localitatea având altădată rangul de orășel, reședință de plasă, cu populație numeroasă și activă, meserii și ocupații diverse, cum ar fi mineri, metalurgiști, comercianți, meșteșugari, intelectuali, motiv pentru care și obiectele expuse sunt eterogene. În mare colecția este alcătuită din următoarele: ceramică, în special de Sasca Română, care în perioada interbelică a fost al treilea centru al ceramicii din Banat, costume și țesături populare, obiecte gospodărești, unelte, sticle vechi, cărți, ilustrate, fotografii, documente, mobilier și altele
Printre fotografiile din colecție se află și una mai deosebită și anume aceea a Corului Vocal Român din Biserica Albă, din anul 1912. Fotografia s-a corelat cu o informație găsită în revista Familia din Oradea Mare, a lui Iosif Vulcan (nr. 9 din luna august 1893), in care, sub titlul ,,Concert la Sasca”, autorul notează: ,,Corul vocal Român din Biserica Albă, unul din cele mai bune coruri ale noastre, va da astăzi la 6 august o producţiune de cântări în orăşelul montan Sasca, unde încă n-am cetit să se fi dat concert românesc”. În numărul următor (6/13 august 1893), într-un nou articol, se descrie pe larg desfăşurarea acestui spectacol.
Deci, este foarte posibil ca aceasta să fi fost prima reprezentaţie culturală în limba română ţinută în Sasca Montană.
Prezența Corului Român din Biserica Albă pe scenele bănățene nu trebuie să ne surprindă, deoarece la vremea aceea, Banatul era unul singur, aflat sub adinistrație maghiară, astfel că circulația persoanelor și informațiilor, în ambele sensuri, nu era restricționată.
Bisericile și școlile din satele situate în sudul Banatului, începând cu cele de câmpie, Iam, Vrani, Rusova Nouă, Rusova Veche, Berliște, ca și cele din zona montană și de pe Clisura Dunării, aparțineau de tractul, respectiv despărțământul Biserica Albă. Acest fapt a favorizat menținerea legăturilor economice și culturale între românii din Banatul românesc cu cei din Banatul sârbesc. Menționez în acest sens că, în zona mea de studiu, Sasca Montană și localitățile din zonă, localnicii își trimiteau copiii să învețe la școlile din Biserica Albă sau să deprindă diverse meserii la meșterii din acel oraș. Un exempu în acest caz îl constituie cele două personalități unioniste ale Banatului originare din Sasca Montană, Dr. Mihail Gropșianu, senator și Dr. Ilie Gropșianu, avocat și publicist, care alături de alți tineri săscani și-au făcut studiile gimnaziale în Biserica Albă.
Bisericile și școlile din satele situate în sudul Banatului, începând cu cele de câmpie, Iam, Vrani, Rusova Nouă, Rusova Veche, Berliște, ca și cele din zona montană și de pe Clisura Dunării, aparțineau de tractul, respectiv despărțământul Biserica Albă. Acest fapt a favorizat menținerea legăturilor economice și culturale între românii din Banatul românesc cu cei din Banatul sârbesc. Menționez în acest sens că, în zona mea de studiu, Sasca Montană și localitățile din zonă, localnicii își trimiteau copiii să învețe la școlile din Biserica Albă sau să deprindă diverse meserii la meșterii din acel oraș. Un exempu în acest caz îl constituie cele două personalități unioniste ale Banatului originare din Sasca Montană, Dr. Mihail Gropșianu, senator și Dr. Ilie Gropșianu, avocat și publicist, care alături de alți tineri săscani și-au făcut studiile gimnaziale în Biserica Albă.
Adriana Petroi
Comentarii
Trimiteți un comentariu