Treceți la conținutul principal

Însemnătatea localităţii Seleuş

Promitem pace pentru sufletele voastre de oraș, aducem localitățile de care ne-am îndepărtat și ascultăm înțelepciunea lor care să ne călăuzească în viața noastră aglomerată.


 Astăzi vă vom aduce la cunoştinţă lucrurile de bază ale localităţii Seleuş din comuna Alibunar. Cea mai  veche menţionare a localităţii este din anul 1346, când se aminteşte localitatea Szöllös. Pentru a doua oară, Seleuşul este amintit în anul 1399, sub numele de Zeules, ca proprietatea unui oarecare Domocos Pogán. Ultima atestare medievală este din 1456, când localitatea, denumită din nou Szöllös, aparţinea comitatului Keve (Cuvin). 
Însemnătatea localităţii Seleuş este din perioada stăpânirii otomane, atunci Seleuşul este amintit în Catastiful din Ipek, în 1660 şi 1666. Era o localitate însemnată, având în vedere numărul mare de săteni care au dat donaţii călugărilor sârbi. La începutul secoului al XVIII-lea, satul a fost părăsit, fiind pe harta lui Mercy consemnat ca praediu. Repopularea Seleuşului a avut loc în 1746, prin colonizarea românilor din Gherman, Doclin, Jamu Mare, Clopodia, Gătaia, Surduc, Şoşdea, Ghertiniş şi din unele localităţi din Oltenia. În 1768-1774, au mai fost colinizaţi şi români din valea Mureşului. În 1774 Seleuşul a fost încadrat în Graniţa Militară, mai întâi în Regimentul Iliro-Bănăţean, iar din 1776 în Regimentul Germano-Bănăţean. Mai târziu, în 1845, a trecut în cadrul Regimentului Sârbo-Bănăţean, devenind în 1849 şi sediul unei companii, în care au mai fost încadrate şi localităţile Ilangea şi Padina. 


Demilitarizarea localităţii a avut loc în 1872-73, când a intrat în comitatul Torontal. În momentele destrămării Austro-Ungariei, au loc frământări sociale care au evaluat şi în acte de violenţă. După formarea Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor au fost colonizate familii de sârbi, prin care a fost înfiinţată Colonia. Cu toate aceste frământări sociale, românii din localitatea Seleuş îşi păstrează neclintită onestitatea faţă de tradiţii şi obiceiuri, care le-au dobândit de la strămoşii lor.
Adriana Petroi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtă...

Omul se pierde când nu știe să lupte, dar și când nu știe să se mai oprească. Psiholog Mihail Jianu

 Mihail Jianu, psiholog clinician, acreditat de Colegiul Psihologilor din România din anul 2006, născut în localitatea Craiova, în anul 1980.   Când citesc psiholog Mihail Jianu, întotdeauna văd cuvântul echilibru, presupun că este vorba despre echilibrul dintre trup, suflet și minte (mă corectați dacă greșesc), așadar, ne puteți spune, este greu pentru un om să ajungă la acest echilibru?   Pentru mine, echilibrul înseamnă, în primul rand, o stabilitate lăuntrică. Privind din interior spre exterior, dacă ne aflăm într-o stare de liniște, armonie și acceptare cu ceea ce suntem, această raportare pozitivă la eul propriu, vine ca o forță omnipotentă ce ne activează energia necesară pentru a schimba mersul lucrurilor și în mediul exterior, astfel încât să le orientăm în favoarea propriilor nevoi. Nu este tocmai la îndemâna tuturor persoanelor să găsească echilibrul, deoarece tentații există la tot pasul, iar omul începe să facă excese și să piardă controlul. De pild...

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...