Învățământul în limba română

Învățământul în limba română în cadrul Liceului din Vârșeț

Clădirea veche a liceului, azi Centrul Școlar Nikola Tesla

Instituția de învățământ sau școala a fost, este și va fi mereu acel mediu social în care crește, se dezvoltă, se educă și se instruiește omul-copilul-elevul. Pentru a atinge nivelul corespunzător de educație și instruire omul-copilul are nevoie de multă învățătură, de multă atenție din partea școlii și a cadrului didactic, de multă autonomie și de relații socio-umane necesare comunicării pentru o dezvoltare personală. 

În acest articol vă aducem la cunoştinţă învăţământul secundar în limba română la Vârşeţ (Provincia Autonomă Voivodina – Republica Serbia). Care în ultimele opt decenii (împreună cu Şcoala Normală) reprezintă cel mai important focar în procesul de formare a intelectualităţii române autohtone din Banatul sârbesc, îşi are începuturile sale în Şcoala Gramaticală, înfiinţată de comuna vârşeţeană în anul 1790. Procesul de învăţământ se desfăşura în limba sârbă, română şi germană, însă spre deosebire de liceul complet, Şcoala Gramaticală avea rangul de liceu inferior incomplet. O perioadă de câţiva ani (1806-1808), cursurile în limba română erau ţinute de cunoscutul iluminist bănăţean Paul Iorgovici. Printre profesorii acestei şcoli îl mai amintim şi pe Grigorie Lucacic, mai târziu profesor la Preparandia din Arad, Şcoala Gramaticală a fost desfiinţată în anul 1819, din motivul că autorităţile comunale nu mai aveau posibilitatea de a asigura un fond de 60 000 de forinţi necesar pentru cheltuielile de întreţinere a acestei şcoli. 

Paul Iorgovici iluminiust bănățean și profesor la școala gramaticală din Vârșeț

În perioada interbelică, în urma semnării Convenţei iugoslavo-române referitoare la învăţământul minoritar în Banat, se creează condiţii pentru deschiderea secţiei în limba română în cadrul Liceului din Vârşeţ. Cursurile se desfăşurau până atunci doar în limba sârbă şi germană. În anul şcolar 1934-1935 s-a deschis clasa I cu limba de predare română, ceea ce, paralel cu deschiderea secţiei în limba română din cadrul Şcolii Normale din Vârşeţ, a înlesnit o dezvoltare mai rapidă a învăţământului secundar în limba maternă a elevilor români din Banatul sârbesc, a cărei inexistenţă s-a simţit considerabil în perioada precedentă. În aceşti ani şi-au desfăşurat activitatea doar clasele inferioare, pentru ca în anul şcolar 1941-42 să fie deschisă şi clasa a cincea, prin care practic îşi începe activitatea şi cursul liceal superior în limba română. Din cauza stării de război, în anul şcolar 1944-45 procesul de învăţământ a fost întrerupt în câteva rânduri. O problemă serioasă o reprezenta şi numărul insuficient de cadre didactice calificate, deoarece profesorii care până atunci erau angajaţi la secţiile cu limba de predare română şi care erau cetăţeni români (veniţi în Iugoslavia pe baza Convenţiei şcolare din anul 1933 ca învăţători sau profesori contractruali) au fost nevoiţi să părăsească Iugoslavia şi să se întoarcă în România.

În anul şcolar 1948-49 secţiile în limba română se încadrează în nou-înfiinţatul Liceu Român, care a existat ca instituţie independentă până în anul şcolar 1955-1956, când, ca urmare a introducerii şcolarizării obligatorii de opt ani, clasele inferioare ale liceului (I-IV) devin clase superioare ale şcolii generale cu opt ani (V-VIII), pe când clasele liceale superioare de până atunci (V-VIII) devin acum clasele I-IV ale liceului. Activităţile extraşcolare în aceşti ani au fost deosebit de vii. În special s-a evidenţiat corul mixt, cât şi formaţia de dansatori, care la manifestările  provinciale ale tineretului din anul 1950 a cucerit locul I. Un număr însemnat de elevi se ocupa cu creaţia literară, publicând în revista Lumina. Aceştia au fost organizaţi în cenaclul literar „Mihai Eminescu“, care de fapt a funcţionat încă înainte de război sub denumirea de „Junimea bănăţeană“. Din rândul membrilor acestui cenaclu s-au recrutat numeroşi scriitori care vor reprezenta în perioada postbelică literatura în limba română din Voivodina. 
Prin reforma învăţământului din anul 1977/1978, s-a renunţat la sistemul şcolilor secundare existente până atunci, astfel că au fost desfiinţate şi liceele clasice, totodată constituindu-se un nou grad în sistemul de educaţie şi instrucţie, denumit învăţământul profesionist-orientat, la nivel secundar, superior şi universitar. Primele două clase ale şcolii secundare, care în cele mai dese cazuri funcţionau ca şcoli aparte, aveau un caracter de şcoală generală. La Vârşeţ, acest grad de şcolarizare s-a realizat în cadrul şcolii numite „Braća Stefanović“, în care îşi desfăşurau activitatea atât secţiile cu limba de predare sârbă, cât şi cele cu limba de predare română, câte două sau trei paralele în fiecare clasă, în dependenţă de numărul elevilor înscrişi.

Noua reformă a sistemului şcolar din anul 1990 a reintrodus liceul „clasic“, cu patru clase, astfel că în cadrul Liceului din Vârşeţ, care reţine numele de „Borislav Petrov Braca“, se deschid din nou şi secţii cu limba de predare română, aparţinând profilului general. În decursul anilor nouăzeci, ca urmare a crizei de care a fost cuprinsă ţara, desfăşurarea procesului de învăţământ sufera deseori dificultăţi, însă totuşi constatăm că liceul din Vârşeţ îşi îndeplinea şi în acele clipe grele cu demnitate misiunea. Numărul elevilor la secţiile cu limba de predare română în acei ani era relativ mic. 
În ultimii ani, Liceul din Vârşeţ îşi redobândeşte locul său binemeritat în pleiada celor mai importatne instituţii şcolare din Voivodina, găsindu-se printre zece instituţii şcolare de o importanţă deosebită pentru această provincie autonomă din cadrul Serbiei. Numărul elevilor în clasele cu limba de predare română creşte considerabil, iar cadrele didactice angajate, stabilind legături de parteneriat şi de prietenie cu numeroase instituţii şcolare din România, contribuie din plin la încadrarea Vârşeţului şi a întregii zone în procesul de colaborare transfrontalieră şi internaţională.

Sistemul de învățământ în realitate este un producător de identități. Prin educație se dezvoltă identitatea națională, iar prin calificarea profesională se dezvoltă economia națională sau, mai bine zis, identitatea economiei naționale. Atât educația cât și calificarea profesională sunt domenii esențiale care urmează a fi apreciate în aceeași măsură și la justa valoare.
Adriana Petroi