Cu siguranţă sunt câteva poveşti interesante care merită atenţia voastră. În rândurile de mai jos o să găsiţi câteva lucruri interesante despre cum putem accesa „inima” spirituală , fără stres şi într-un mod plăcut.
Se crede că mănăstirea din Srediştea Mică, a fost înființată în secolul al XV-lea. Însă în 1777 a fost desființată în timpul reformelor bisericești pe care le-a întreprins împărăteasa Maria Terezia. Construirea actualei mănăstiri cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril a început în anul 1995, la vreo 500 de metri de la locul unde se găsea vechea mânăstire. Azi este mânăstire de bărbați, cu trei călugări, deşi poate pare paradoxal, însă aceşti oameni, în singurătatea lor, se simt liniştiţi, şi recunoscători că pot împărtăşi viaţa lor cu Dumnezeu.
Chiar dacă nu sunteţi o persoană profund religioasă, tot veţi avea câteva lecţii de învăţat de la aceşti oameni care şi-au dedicat existenţa divinităţii şi pentru a crea o lume mai bună. Din acest motiv, un număr considerabil de pelerini aleg să viziteze această mănăstire din Srediştea Mică, tocmai pentru a culege poveţe de folos de la călugări.
Pe măsură ce citiţi mai multe lucruri despre aceste locaţii, devine mult mai uşor să ajungeţi acolo unde doriţi. De asemenea, cu cât ştiţi mai multe lucruri despre locurile pe care urmează să le vizitaţi, o să le apreciaţi mai mult.
Viaţa culturală din localitata Srediştea Mică
Corul local a luat naştere abia după Primul Război Mondial, organizat de preotul Ioan Oraviţanu. În anii urnători, în fruntea acestui cor îi mai găsim şi pe preotul Emil Grădinaru, Alexandru Vărădeanu (care organizează şi un cor mixt) şi pe Vasile Serafim.
În anul 1927 a luat naştere şi fanfara, sub denumirea de „Privighetoarea codreanului“. Primul instructor al acestei fanfare a fost preotul Alexandru Vărădeanu, iar din 1929 ţăranul Todor Mihai. Aceasta a participat la serbările organizate în sat, dar şi în localităţile vecine, apoi la Vârşeţ şi Belgrad. Activitatea fanfarei a fost însă întreruptă în 1944, când autorităţile militare comuniste au preluat instrumentele, care au fost date fanfarelor militare participante la luptele pentru eliberarea ţării.
În domeniul muzicii populare, s-a evidenţiat, în aceeaşi perioadă, taraful Buligonilor, vestit în întreaga zonă ca o formaţie muzicală deosebit de bună.
În 1954, la iniţiativa învăţătorului Ion Matei, ia naştere S.C.A „Avram Iancu“, având la început, în componenţa sa secţiile de dansuri populare, teatru şi orchestra de muzică populară, iar mai târziu acestora li s-au ataşat şi corul şi orchestra. În ciuda străduinţelor entuziaştilor culturali din sat de a menţine aprinsă flacăra amatorismului cultural, ca urmare a micşorării considerabile a numărului locuitorilor, activitatea acestei societăţi culturale a încetat, amatorii din această localitate fiind prezenţi doar periodic la manifestările culturale ale minorităţii române din Voivodina.
Adriana Petroi
Comentarii
Trimiteți un comentariu