Noutăți editoriale

Ilie Baba: Învățământul elementar în limba română la Satu Nou (1772-2017). Contribuții. Satu Nou, 2020.

Cu ocazia apariției unui nou volum, care vine să completeze imaginea învățământului în limba română în Banatul sârbesc, am realizat un interviu cu domnul Ilie Baba, autorul acestei lucrări, intitulată Învățământul elementar în limba română la Satu Nou (1772-2017). Contribuții, în editura Bisericii Ortodoxe Române din această localitate.

Prefaţa cărţii

După ce, în urmă cu doi ani, a văzut lumina tiparului volumul bilingv Satu Nou – oameni şi fapte, semnat împreună cu Milena Jovišić, iată că publicistul Ilie Baba apare în faţa publicului cititor cu încă un titlu, de data aceasta ca autor unic: Învăţământul în limba română la Satu Nou în perioada anilor 1772-2017. De fapt, ţăranul-cărturar Ilie Baba şi-a dedicat întregul său timp liber cercetării trecutului localităţii Satu Nou (Banatsko Novo Selo), în special comunităţii etnice româneşti din această localitate prosperă din apropierea Panciovei, în Banatul sârbesc. Entuziasmat de istorie şi de satul în care s-a născut, cărturarul nostru a scormonit în lung şi-n lat arhivele şi bibliotecile, pentru a descoperi cât mai multe documente în care se găsesc date despre satul său natal. În ciuda faptului că nu a continuat şcolarizarea şi că a rămas în casa părintească, ocupându-se cu agricultura, Ilie Baba reprezintă oarecum un fenomen: este omul care a învăţat singur istoria, din cărţi, reviste şi din documentele pe care le-a cercetat. Acest autodidact reprezintă un model care trebuie urmat, în situaţia în care, din păcate, tinerele generaţii nu mai prezintă interes pentru istorie. 

După ce a publicat mai multe volume în care prezintă istoria localităţii Satu Nou, în special aspectele legate de viaţa culturală şi confesională a românilor din această localitate, Ilie Baba vine de data aceasta cu un subiect care evident lipsea până în prezent: învăţământul în limba română la Satu Nou de la începuturile sale până azi. Acest subiect a fost tratat în istoriografia românilor din Banatul sârbesc în câteva monografii, dedicate şcolilor primare din Sân-Mihai, Vladimirovaţ (Petrovasâla), Uzdin, Alibunar, respectiv în ampla monografie semnată de un colectiv de autori despre instruirea învăţătorilor şi a educatorilor în limba română la Vârşeţ, în volumele elaborate de prof. univ. dr. Trăilă Spăriosu dedicate învăţământului în limba română din Banatul sârbesc (P.A. Voivodina) în secolele XIX-XX şi, în sfârşit, în încercarea de sistematizare a acestui subiect publicată într-un volum de prof. Rodica Almăjan. Se înţelege că au mai apărut şi alte lucrări, în general articole şi studii, în care este abordată această temă, însă este cert faptul că mai există și numeroase alte probleme referitoare la învăţământul în limba română care încă nu au fost cerecetate sau că au fost cercetate în mod superficial.

De aceea, volumul semnat de Ilie Baba vine să completeze într-o oarecare măsură acest segment al istoriei comunităţii româneşti din Banatul sârbesc, prin prezentarea uneia dintre cele mai importante instituţii de învăţământ în limba română de pe acest spaţiu: şcoala elementară din Satu Nou. O considerăm ca fiind una dintre cele mai importante nu numai din cauză că în această instituţie au învăţat primele litere personalităţi marcante ale istoriei noastre culturale, precum Constantin Rudnean, Radu Flora, Ioan Flora ş.a., ci din simplul motiv că prin numărul elevilor şcoala din Satu Nou a fost de la bun început una dintre cele mai mari şcoli cu limba de predare română din Banatul sârbesc. Folosindu-se de documente din Arhiva Protopopiatului Ortodox Român al Panciovei, din Arhivele Istorice din Panciova, de periodicele vechi, cât şi de alte surse inedite, dar şi de volumele cu tematică asemănătoare, după ce în partea introducrivă redă împrejurările istorice în care s-a dezvoltat localitatea Satu Nou şi Banatul ca întreg, Ilie Baba prezintă cele mai importante momente din istoria acestei şcoli, dă o listă completă a învăţătorilor, cu biografiile celor mai importanţi dintre ei, tabele cu numărul elevilor în diferite perioade, manuale şcolare, problema edificiilor etc, reuşind să contureze imaginea învăţământului într-o localitate rurală bănăţeană de la începuturile sale de pe timpul reformelor tereziene şi până azi. 

Recomandăm cu căldură studiul monografic semnat de Ilie Baba, în speranţa ca acest entuziast să continue nobila sa activitate de cercetare a istoriei culturale a românilor din Banatul sârbesc şi să ne surprindă plăcut cu noi titluri din acest domeniu.

dr. Mircea Măran

Şi profitând de ocazia apariţii acestei cărţi, am stat de vorbă şi cu autorul cărţii, domnul Ilie Baba

Ilie Baba

Domnule Ilie Baba, de unde această dragoste care o purtați pentru trecutul satului natal și de când a început să vă preocupe această temă?

Sunt un iubitor al trecutului localității Satu Nou încă din anii copilăriei. Primele informații despre această temă le-am auzit în familie. După aceea am devenit membru al corului bisericesc din Satu Nou, începând cu anul 19868, unde am întâlnit la fel oameni iubitori ai trecutului. De la acești bătrâni am auzit istoria orală a satului, care pe atunci nu era încă scrisă. Această temă, trecutul localității Satu Nou, a început să mă preocupe din ce în ce mai mult, astfel că am început și eu să adun date. Am avut în familie o bunică care și ea mi-a povestit din trecut, ca o femeie simplă, dar care cunoștea situația în sat. 

În anul 1978 am alcătuit prima carte, în familie, în jur de 30 de exemplare, pe care le-am trimis în America oamenilor de origine din Satu Nou. Odată cu înființarea Comunității Românilor din Iugoslavia (azi Serbia), s-a inițiat tipărirea unui periodic local aici la Satu Nou. Am devenit membru în redacție și atunci ni s-a cerut, membrilor, ca să spicuim din trecutul nostru și să publicăm în acest periodic, pentru că el a fost menit menținerii identității, așa că am început să cercetez arhiva bisericească și diferite documente din colecții particulare. 

De atunci, din anul 1993, dragostea pentru trecutul localității a devenit din ce în ce mai mare, așa că în anul 2002, împreună cu ziaristul Valentin Mic, am editat prima monografie a localității Satu Nou, intitulată Pagini de cultură și spiritualitate la românii din Satu Nou. După aceea au venit mai multe monografii, referitoare la localitățile Ofcea, Glogoni și Iabuca, iar în 2005 a apărut monografia Bisericii Ortodoxe Române din Satu Nou, bilingvă. Mai târziu, în 2010, am editat monografia corului din Satu Nou, iar în 2015, cu ocazia aniversării a 250 de ani de la înființarea satului, am publicat încă o monografie, elaborată împreună cu Milena Jovišić, și iată că anul acesta apare și monografia școlii, respectiv a învățământului în limba română la Satu Nou. 

Cum a apărut ideea de a scrie această carte?

Întotdeauna am avut dorința să ajung învățător, însă am fost împiedicat din diferite motive. De aceea am avut dorința ca să scriu contribuții referitoare la școala românească din Satu Nou, ceea ce am și reușit și nu regret că am lucrat la ea. Datele le-am cules din arhiva bisericii, din cauză că până a la Primul Război Modial multe date din această arihivă se referă la școală. Primele școli au fost sub egida bisericii, cu toate că localitatea a fost grănicerească, dar un mare ajutor a venit și din partea bisericii. Am cercetat și în Arhivele Istorice din Panciova, apoi în arhiva școlară din Satu Nou, am citit multă literatură referitoare la această localitate și la alte localități, din care am întocmit o carte, pe care nu o pot numi monografie, ci mai degrabă Contribuții la monografie. Nu am avut ocazia să cercetez și arhivele din România, dar cred că am reușit totuși cât de puțin să înregistrez cele mai importante momente din activitatea școlii. De fapt, nici la școală nu se găseasc prea multe documente, dat totuși cu bucurie constat că am lăsat o cărticică pentru generațiile viitoare și sper că ele o vor completa cu mai multe documente istorice.

Ce ne puteți spune despre activitatea D-Voastră în cadrul bisericii, pe plan cultural, despre activitatea publicistică, în special în ceea ce privește editatea gazetelor locale?

În anul 1968 am devenit membru al corului bisericesc, unde am învățat cântarea bisericească. Odată cu înfiinâțarea C.R.I. intenția a fost să se editeze un periodic local, aici la Satu Nou. Am devenit membru al redacției și atunci am început să cercetez. Am fost membru al redacției periodicului Foaia bobocilor, iar din 2002 am devenit redactor al periodicului Renașterea, care apare până în prezent, după posibilități, în dependență de sursele financiare de care dispunem. Încă o realizare de care mă mândresc este că în același an 2002, împreună cu un prieten, am înființat muzeul satului, care persistă până azi. Anume, am primit de la Căminul cultural două încăperi mari unde și azi se găsește camera etno a localității Satu Nou. 

Adriana Petroi