Treceți la conținutul principal

„ROMÂNIA ESTE O ȚARĂ MINUNATĂ”


Milena Reković din Panciova, studentă la Școala de Studii Înalte pentru Educatori Mihailo Palov din Vârșeț,  iar în momentul de față este în ultimul an la masterat. 

A participat la programul Erasmus plus, până acum de trei ori. Prima dată a participat la această mobilitate la Arad în România, unde a urmărit cursurile în semestrul de iarnă, însă cu această ocazie nu a ajuns chiar atâta de mult în contact cu limba română pentru că profesorii și colegii de la universitate vorbesc perfect limba engleză, dar a ascultat cursurile din istoria României și astfel a început să înveţe ceva mai mult despre această țară, România, de care este fascinată.
Mai târziu s-a anunțat încă o dată pentru același program, și de data aceasta a mers la Sibiu, unde situația era ceva mai diferită decât prima dată, având o barieră lingvistică în comunicarea cu mediul, începând cu colegii, profesorii și până la cetățenii Sibiului, astfel că a adus hotărârea, la proprie inițiativă, și a început să se interesez mai mult de învățarea limbii române. În comunicarea de zi cu zi am încercă să îşi extindă cunoștințele de limba română pe cât de mult posibil, a început să se folosesc de literatura de pe internet, de diferite cursuri de tip înregistrări de 20-30 de minute de pe internet.
Pentru  treia oară când a concurat, la acelaşi program, a mers la Alba Iulia. Ne Poate spune că orașul a fascinat-o în adevăratul sens al cuvântului. Acolo a ajuns mai mult în contact cu, cultura și istoria României, a început și să viziteze unele orașe, unele locuri cultural-istorice și astfel a însușit anumite cunoștințe despre acestea. Împrejurare a fost  cea mai importantă pentru ea, pentru că a cunoscut o persoană cu care a intrat în relații mai deosebite și din această zi, respectiv din urmă cu doi ani, aceasta a continuat, astfel că acum are o motivație și o dorință și mai mare să înveţe cât mai bine limba română și în același timp să încerce să învățe în măsură cât mai mare despre obiceiurile poporului român.
La întrebarea: Ce informații a avut despre România înainte de a pleca la universitățile amintite prin schimbul de studenți? Milena răspunde:
Aproape nimic. În general, vorbesc aici de orașul în care trăiesc, Panciova, există un stereotip, unde noi avem o imagine complet, diametral opusă despre România, nu avem nici dorința nici interesul de a merge acolo, pentru că nici nu ne este oferit nimic, în primul rând prin intermediul mass-media, nu se transmite nimic, și din acest motiv oamenii nici nu arată ineres de a călători în România. România este o țară minunată. Eu am avut cinstea și ocazia de a vizita mai multe orașe, este minunat ce se poate vedea din natură dar și alte „atracții”. Iată, eu am fost prima care a eliminat acest stereotip și în continuare doresc să vizitez și să văd cât mai multe din această țară.
Adriana Petroi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtă...

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...
"De fiecare dată când pășesc pe scenă am emoții dar cred că acesta este un lucru pozitiv. Un om fără emoții nu poate să ajungă la sufletul ascultătorului. Muzica în sine, este plină de emoție". Pentru început vă rog să vă prezentaţi, să ne spuneţi  despre dumneavoastră, unde lucraţi, cu ce vă ocupaţi? Numele meu este Lavinius Nikolajevic și sunt muzician. Chiar dacă pare o descriere simplă, această caracterizare succintă însumează o viață dedicată fenomenului muzical din care cu bucurie fac parte. În momentul de față sunt cadru didactic asociat al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Muzică și Teatru, Disciplina de Instrumente tradiționale de suflat din lemn.  Domnule Lavinius, ştim că sunteţi preocupat de muzică. Vă rugăm să ne spuneţi, când aţi îndrăgit muzica ? Pasiunea și aplecarea față de muzică a fost dezvoltată de către bunicul meu Gheorghe Nikolajevic, alături de care am învățat primele note muzicale și primele melodii în perioada copilăriei. Buni...