Treceți la conținutul principal
Uzdinul este azi unul dintre principalele focare de cultură a românilor din Banatul Sârbesc, cunoscut în anumite domenii de activitate cultural-sportivă în întreaga lume.

Primele forme de activitate culturală organizată le întâlnim prin anii 1884-85, când ia naştere un cor bisericesc condus de învăţătorul Nicolae Onciu. În 1898 ia naştere un nou cor, la iniţiativa învăţătorului Augustin Precup, care a fost şi primul instructor şi dirijor al corului. Acesta făcea parte din Reuniunea de citire şi cântări, în care îşi desfăşurau activitatea şi trupa de teatru, dansatorii şi alţi amatori. Primul preşedinte al Reuniunii a fost preotul Onoriu Conopan.
În timpul Marelui Război, Reuniunea îşi întrerupe activitatea, este refăcută în primii ani interbelici de preotul Traian Bojin, de pe timpul căruia şi până azi, societatea culturală din Uzdin poartă numele de „Doina”. Activitatea Reuniunii „Doina” a fost foarte intensă încă în perioada interbelică. În anul 1932, corul din Uzdin, condus de Iova Şoşdeanu, număra 96 de membrii. În 1938, Uzdinul îşi construieşte Casa Culturală, în care în continuare se desfăşoară mai toate formele de activitate culturală amatoricească.

Începând cu anii cincizeci, entuziasmul cultural ia avânt în aşa măsură, încât Uzdinul devine cea mai activă şi cea mai cunoscută localitate românească din Voivodina. Entuziaştii culturali din sat şi Căminul cultural „Doina” sunt iniţiatorii nenumăratelor forme de realizare a spiritualităţii bănăţene, în special în domeniul muzicii populare, a folclorului, artei populare etc. La Uzdin se dă iniţiativa de înfiinţare a Festivalului de Muzică şi Folclor a Românilor din Voivodina, prima ediţie desfăşurându-se în această localitate în anul 1959, găzduind şi în continuare următoarele ediţii. În prezent Uzdinul găzduieşte Marele Festival la un interval de cinci ani de zile.
În cadrul activităţilor muzicale la Uzdin, se evidenţază orchestra de muzică populară, soliştii vocali şi instrumentişti, formaţia de dansatori, corul, însă nu şi fanfara.
Un alt domeniu de activitate muzicală este organizarea festivalului de muzică uşoară „Tinereţea cântă”, care are loc în fiecare an la Uzdin.
Rezultate deosebite le obţin şi actorii amatori, nu numai la spectacolele prezentate în sat, sau în cadrul Zilelor de Teatru ale Românilor din Voivodina, ci şi în cadrul Redacţiei în Limba Română a postului de radio şi TV Novi Sad, unde grupul de actori din Uzdin, printre care Ioţa Vinca, Ioviţă Dalea şi alţii, au devenit celebri în rândul minorităţii române din Voivodina prin scenetele despre isprăvile lui Ventilă Agraru.

Şi dacă formele de activitate culturală amintite mai sus au obţinut succese la nivel de minoritate, sau în cadrul provinciei Voivodina, şcoala de pictură naivă din această localitate, înfiinţată în 1961 prin stăruinţa lui Adam Doclean, profesor de arte plastice şi a medicului Petru Dimcea, reprezentată de Anuica Măran, Maria Bălan şi alte pictoriţe, a ajuns celebră în întreaga lume, participând la expoziţii artistice în numeroase ţări şi pe mai multe continente.
În acelaşi context amintim şi performanţele deosebite ale clubului de tenis de masă „Unirea”, fostă campioană a Iugoslaviei şi participantă în Liga Campionilor Europeni, condusă de antrenorul Ioniţă Bosică şi avându-l în rândurile sale pe asul acestui sport – Ilie Lupulescu, membru în reprezentativa Iugoslaviei, vicecampion olimpic şi deţinător al numeroaselor medalii la campionatele şi turneele organizate în întreaga lume.

Biserica din localitatea Uzdin, care poartă hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghea fost ridicată în anii 1800-1801, după trecerea în localitatea actuală, din sursele sătenilor şi cu ajutorul autorităţilor. Lucrările au fost realizate de maeştrii Elsner şi Gosalek din Panciova, iar iconostasul a fost pictat de renumitul artist Constantin Daniel în perioada anilor 1833-1836. Sfinţirea a avut loc în anul terminării lucrărilor de construire, deci la 1801, de către protopopul Panciovei Andrei Arsenovici, şi încă odată, la mai bine de un secol de la zidire, în 1911, de către episcopul Caransebeşului Miron Cristea, viitorul patriarh al României. Hramul bisericii este Sf. Mare Mucenic Gheorghe. În câteva rânduri, a fost nevoie de intervenţie în vederea asanării şi a renovării bisericii. Cele mi mari stricăciuni au fost provocate de incendiul din 1854, când biserica a ars până la turn. Până în perioada postbelică erau două parohii, care din cauza micşorării numărului credincioşilor şi a lipsei de preoţi în anii comunismului s-au fuzionat în una singură.
Preoţii: În momentul zidirii bisericii, la 1800, la Uzdin slujeau preoţii Ioan Şuboni, Ioan Popovici şi Trăilă Teodorovici şi capelanul Andrei Fizeşan.  În continuare, au mai slujit preoţii Eudochiu Teodorovici, Trifon Bosică, Ioan Iovanovici, Petru Dimitrievici, Nestor Onciu, Ioan Onciu, Iulian Onciu, Trifon Miclea (protopop, pe timpul căruia la Uzdin se găsea sediul protopopiatului ortodox român al Panciovei, până la transferarea sa la Satu Nou), Timotei Popovici, Gavril Munteanu, Onoriu Conopan, Iancu Milu, Traian Bojin, Teodor Miclea și în momentul de faţă, Moise Linta.
Natalitatea scăzută şi emigrările, fac ca numărul uzdinenilor să fie din ce în ce mai mic.  Recensământul din 2002 ne arată următoarea situaţie: numărul total de locuitori este de 2498 (2760 împreună cu locuitorii găsiţi în Occident), dintre care 1909 români, 349 sârbi, 76 romi, 30 slovaci, 22 iugoslavi, 17 maghiari etc. 
Text: Adriana Petroi
Fotografii: Virginia Puia

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtă...

Omul se pierde când nu știe să lupte, dar și când nu știe să se mai oprească. Psiholog Mihail Jianu

 Mihail Jianu, psiholog clinician, acreditat de Colegiul Psihologilor din România din anul 2006, născut în localitatea Craiova, în anul 1980.   Când citesc psiholog Mihail Jianu, întotdeauna văd cuvântul echilibru, presupun că este vorba despre echilibrul dintre trup, suflet și minte (mă corectați dacă greșesc), așadar, ne puteți spune, este greu pentru un om să ajungă la acest echilibru?   Pentru mine, echilibrul înseamnă, în primul rand, o stabilitate lăuntrică. Privind din interior spre exterior, dacă ne aflăm într-o stare de liniște, armonie și acceptare cu ceea ce suntem, această raportare pozitivă la eul propriu, vine ca o forță omnipotentă ce ne activează energia necesară pentru a schimba mersul lucrurilor și în mediul exterior, astfel încât să le orientăm în favoarea propriilor nevoi. Nu este tocmai la îndemâna tuturor persoanelor să găsească echilibrul, deoarece tentații există la tot pasul, iar omul începe să facă excese și să piardă controlul. De pild...

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...