Treceți la conținutul principal

Castelul Kapetanovo frapează prin frumuseţe

Situate în zone de poveste, încărcate de istorie și cultură, castelele ne surprind prin construcțiile de sute de ani și arhitectura deosebită.

 Castelul de astăzi ascunde legende și povești medievale în spatele zidurilor. Frumusețea, liniştea locului, legendele legate de acest castel, natura din jurul său, toate aceste elemente te îndeamnă spre lectură. Mai mult decât atât, Castelul Kapetanovo este locul ideal pentru artistul aflat în căutarea liniştii şi a inspiraţiei. Arhitectura mdievala a Castelului joacă un rol deosebit de important la avansarea culturii , a inteligentei umanitaţii care este capabilă sa creeze un adevarat farmec istoric ce frapeaza prin frumusete, unicitate si originalitate.

Scurtă Istorie a Castelului

Castelul a fost construit de către Župan Botka Bela în anul 1904. Botka Bela a fost notarul șef şi primarul comunei, deputat în parlament, între 1906 și 1910. El  avea o bogăție mare, în proprietatea sa avea teren de circa 1400 de hectare în Stari Lec. Semnificative erau fermele de pui, de bovine și porci, precum și pădurile de salcie. Reforma din 1920 a pus capăt bunăstării şi prosperităţii, pe moşia familiei, din cauza micşorării bunurilor materiale, Botka, nu a fost în stare să asigure stilul măreţ de viaţă de până atunci al familiei. Bela Botka s-a afundat în datorii din ce în ce mai mari, iar în 1938 s-a ruinat complet. Astfel castelul a fost scos la licitație în 1938, şi a fost cumpărat de un bogat comerciant, Franc May, care l-a dat în dar de zestre fiicei sale, care prin căsătoria sa cu  Milan Kapetanov l-a dăruit lui. Aşa a ajuns acest castel la ultimul său proprietar de dinainte de război, Milan Kapetanov,  care încă îi poartă numele. Milan Kapetanov, a păstrat castelul în proprietatea s-a până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când i-a fost confiscat de către stat  şi a fost luat  în folosinţă pentru domeniul agricol local.


În prezent se află în proprietate privată, noul stăpân, renovându-l în exterior şi în interior, dorind să-i dea o destinaţie turistică.  Ca şi clădire, castelul Kapetanovo este un exemplu rar de castele care este un monument cultural de mare importanță. Ca şi construcţie, concepția de bază a clădirii a fost determinată de ideea unui castel pseudomedieval. 

 Primul etaj a fost construit în 1904. La aceea vreme constructori  nu au respectat necondiționat modelele clasiciste ale castelelor din zonă, ei "rătăcind" cu plăcere prin stilurile din diferite epoci. Botka Bela pare să fi fost fascinat de Evul Mediu, mai exact de stilul gotic, astfel încât construcția este compusă din arhitectură  neogotică distinctă având proporții armonioase şi trăsături distinctive romantice în tipul și forma clădirii. Romantismul redescoperă valorile trecutului medieval astfel încât  artă castelului se caracterizează prin preluarea elementelor gotice. Elementul caracteristic neogoticului este arcul frânt, decoraţia bogată şi monumentalitatea operei. Romantismul, şi implicit neogoticul proclamă superioritatea şi raţiune. Pe trei laturi ale castelului există scări înalte care duc spre intarea în interior.


Castelul are foarte multe ferestre, cele de la etaj sunt mai înalte terminate în semicerc cele de la parter sunt arcuite împărțite longitudinal prin colonete. Treptele castelului sunt proeminente ceea ce evidențiază pridvorul de intrare, turnurile zimțate de pe margini ies în evidență la castelul din Stari Lec.

Legenda istorică referitoare la acest Castel este impresionantă nu numai prin dramatism, ci și prin aluzii. Şi aşa cum se spune, fiecare poveste are un sâmbure de adevăr... Am plecat spre a afla acel sâmbure de adevăr...


Când a intrat în faliment  Župan Botka Bela  în anul 1938, nu avea habar că din cauza durerii, pierderii castelului, soţia lui, Emma,  îşi va pune capăt zilelor. Conform uneia ditre variantele legendei legate de acest castel este că, femeia, atunci când a aflat că au pierdut castelul, s-a urcat în turnul cel mai înalt şi şi-a dat foc cu benzină. Din trupul ei fragil nu a rămas nici măcar cenuşa, doar o şuviţă de păr blondă. Cei din sat par să ştie că de atunci în fiecare zi pe data de doi august sufletul nenorocitei femei apare în turn, în chipul unui porumbel alb.  În schimb, o altă variantă aminteşte faptele petrecute complet diferit, cum că familia a intenţionat să se refugieze împreună în moarte, însă slugile au tras cu urechea şi au aflat, astfel, când s-au hotărât pentru pasul fatal, slugile au intervenit, l-au imobilizat pe stăpânul casei, dar nu au mai apucat să o oprească pe soţie. Legenda mai  spune  că stafia soţiei moarte a planat mult timp în jurul castelului. Tot din legendă am aflat că, pe data de doi august al fiecărui an apare o umbră într-una din camerele castelului  noaptea, o umbră a unei femei cu părul lung și blond care privește în câmpia Banatului. Chiar și astăzi, când se coseşte iarba în jurul castelului, uneori sunt fire de păr blond pe greblă în loc de iarbă. Sinuciderea Emmei probabil că i-a cutremurat pe localnici, care au transmis această legendă în mai multe variante. Cu timpul poveştile născocite s-au transformat în adevărate istorii cu stafii.  Indiferent de timpul prezent, miturile şi legendele trecutului vor fi mereu interesate.

Un loc bun pentru fotografie


Fiind  așezat într-un cadru natural deosebit, răsăritul şi apusul soarelui aduc privelişti uimitoare,  copacii care înconjoară drumul spre Castel, potecile înierbate sau pietruite din această zonă creează un decor unic. Împrejurimile Castelului Kapetanov oferă posibilităţi deosebite  pentru fotografi cu experienţă sau la început de drum. Pentru iubitorii de natură, este  acest loc conceput pentru a transporta imaginația într-o lume de peisaj frumos acoperite. Despre Castelul Kapetanovo, se mai spune că, datorită arhitecturii unice, este  fără analogii similare în această parte a banatului.
Drumul către castel
Castelul Kapetanovo este situat în  Câmpie pe drumul  Zrenjanin-Vârşeţ,  într-o zona nepopulată, lângă localitatea Stari Lec, comuna Plandişte. Din păcate pentru iubitorii de clădiri medievale, castelul nu este încă deschis vizitatorilor!

Adriana Petroi


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Primele atestări documentare ale românilor din Banatul sârbesc Panorama oraşului Vârşeţ Elementul etnic românesc a fost prezent în Banat din cele mai vechi timpuri. Încă din evul mediu timpuriu, din perioada formării limbii și a poporului român, putem vorbi despre prezența unor elemente protoromânești în Banatul de sud-vest. Concret, este vorba despre o populație valahă, pe care o amintește notarul regelui maghiar Bela al III-lea în Cronica sa Faptele ungurilor. Aceasta se face în contextul descrierii cuceririlor maghiare ale Câmpiei Panonice care au avut loc începând cu anul 896, prin venirea triburilor ungurești sub conducerea lui Arpad. Atacul unguresc asupra ducatului lui Glad, care își avea una din reședințele sale în cetatea Cuvinului, aduce primele informații, ce e drept confuze, despre prezența protoromânilor în zonă. Anume, în ajutorul ducelui Glad, stăpânul acestor teritorii, care s-a închis în cetatea Cuvinului pentru a se apăra de agresori, au venit

Banatul sârbesc este la fel de bogat ca şi Banatul românesc

Atlas cultural al Banatului sârbesc Banatul, regiune unitară până atunci, a fost sfârtecat în 1919. Treimea de sud-vest a fost detaşată de celelalte două treimi şi, datorită graniţei existente între ei, bănăţenii au început să uite unii de alţii. Abia în ultima vreme ne-am redescoperit. Banatul sârbesc este la fel de bogat în mărturii istorice, deţine monumente impresionante şi are un trecut la fel de glorios ca şi Banatul românesc. Din aceste motive, şi trecutul său a fost multă vreme ţinut sub preş. În martie 2007 a apărut un frumos Atlas cultural al Banatului (sârbesc), autor Aleksandar Manojlović, cuprinzând localităţile care deţin vestigii istorice importante şi care au şi unele manifestări de tradiţie. Sunt incluse acolo peste 80 de locaţii acoperind întreaga zonă. Atlasul, editat în limba sârbă, este aproape necunoscut la noi. (România) De aceea am tradus pentru cititorii români informaţiile găsite acolo. Parcurgându-le, vom fi cu toţii de acord că ele conţin o istorie măre

Nunta la români presupune fast și veselie

O nuntă la români presupune fast și veselie, iar tradițiile și obiceiurile de nuntă au fost și vor fi nelipsite.  Cele mai multe obiceiuri de nuntă la români s-au moștenit din generație în generație, astfel că unele dintre ele sunt foarte vechi. Nuntă în perioada interbelică Pe vremuri cele mai frumoase nunți ale românilor se făceau cu siguranță la sate. Acolo, chiar și în vremurile noastre, tradițiile și obiceiurile se întrec în importanță, iar ulițele satelor răsună a veselie și voie bună. Atmosfera este una autentică prin joc, cântec, chiuituri, dar și nelipsitele practici tradiționale. "Hotăresc apoi ziua nunţii, ziua cununiei, făcându-se pregătirile trebuincioase. De comun ziua cununiei e zi de duminică. În ziua premergătoare, adecă sâmbăta, are loc „strigarea la nuntă” (invitarea). Atât din partea părinţilor fetei, cât şi feciorului, doi flăcăi sau feciori anumiţi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare şi încălecaţi pe cai frumoşi, care sunt împodobiţi la urechi cu flori