Treceți la conținutul principal

Tezaurul cultural al Banatului sârbesc

Clădirile cu caracter profan aparţin secolului al XVIII-lea, al XIX-lea şi al XX-lea.

Castelul din Sălcița, azi clădirea Cancelariei locale


 La Vârşeţ se evidenţiază clădirea Magistratulului (1723?), Palatul episcopal (1760), Farmacia de pe scări (1784), clădirea „La două pistoale” din jumătatea a doua a secolului al XVIII-lea, iar la Panciova clădirea Magistratului (1833) şi Berăria veche (1722).  În afara oraşelor bănăţene, în lumea rurală, de o deosebită frumuseţe şi valoare istorică şi culturală sunt castelele construite de nobilii şi latifundierii bănăţeni. Printre acestea, le amintim pe cele din Hajdučica, Stari Lec, Srediştea Mare, Kapetanovo şi Vlaicovăţ. 
Dintre imobilele etnografice  găsite pe lista monumentelor culturale amintim moara de pe râul Nera, găsită lângă Kusici. 
Instituţii muzeale de prestigiu se găsesc în toate cele trei oraşe ale Banatului de Sud. La Vârşeţ, Muzeul a fost înfiinţat în anul 1882, fiind alcătuit din şase departamente: cel arheologic, istoric, natural, etnologic, artistic şi numismatic. Clădirea „Concordia” reprezintă azi sediul Muzeului Municipal din Vârşeţ, cu expoziţia permanentă „Vârşeţul vechi” şi o expoziţie de arme vechi, iar în clădirea „Farmacia de pe scări”, care este tot în proprietatea muzeului, se găsesc trei expoziţii permanente: Farmacia veche, expoziţia de pictură „În amintirea lui Paja Jovanović” şi expoziţia arheologică. Muzeul din Panciova (1923) are patru departamente: cel de istorie, arheologie, etnologie şi arte. În acest muzeu se păstrează una dintre operele capitale ale picturii sârbe: Marea migraţie de Paja Jovanović, cât şi numeroase picturi ale lui Uroš Predić, Constantin Daniel ş.a. 
Pe lângă muzeele amintite, mai sunt şi case memoriale şi muzee dedicate unor personalităţi, evenimente sau fenomene. Amintim în acest context Muzeul memorial „Mihailo Pupin” din Idvor, dedicat marelui savant bănăţean. 


Galeriile de artă sunt numeroase şi cu unconţinut bogat. De un renume binemeritat se bucură Galeria de pictură naivă din Covăciţa, în care se păstrează numeroase opere ale lui Martin Jonas, Zuzana Halupova şi alţi pictori naivi care aparţin etniei slovace din Banat. Şcoala de pictură naivă din Uzdin, cu lucrări prezentând momente din obiceiurile şi viaţa cotidiană a românilor din această localitate, este prezentată în Galeria din cadrul Casei Culturale din Uzdin. Una dintre cele mai valoroase colecţii particulare este aşa-numita Colecţia Đakonović din Satu Nou, alcătuită din numeroase artefacte, cărţi vechi, documente şi fotografii.

Pe teritoriul Banatulului de Sud se găsesc în total 108 de bunuri culturale imobile, dintre care 46 în municipiul Panciova. Opt dintre acestea sunt categorízate ca bunuri de importanţă deosebită. 
Rămăşiţele medievale sunt puţine la număr. Amintim Cula (Cetatea) Vârşeţului şi mânăstirile Voiloviţa şi Mesici. 


Dintre clădirile ecleziastice, pe această listă se găsesc Biserica Adormirii Maicii Domnului (Uspenjska crkva), Biserica evanghelistă, Biserica romano-catolică a sf. Carol Borromeus, Biserica Schimbarea la faţă (Preobrazenska crkva), toate din Panciova; Biserica romano-catolică a sf, Gherhard, Catedrala ortodoxă sârbă, Biserica ortodoxă sârbă a Adormirii Maicii Domnului (cunoscută şi ca Biserica mică sau Mala crkva), Biserica sf. Cruci, Biserica sf. Teodor al Vârşeţului, Catedrala Ortodoxă Română, toate din Vârşeţ; Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Romano-Catolică, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Evanghelică, toate din Biserica Albă; iar dintre bisericile şi mânăstirile din zonele rurale: mânăstirea Srediştea Mare, Mânăstirea sf. Arhanghel Mihail din Haiduciţa, Biserica Ortodoxă Sârbă din Iasenova, Biserica Înălţării Domnului din Iarkovaţ, Biserica Ortodoxă Română din Uzdin, Biserica Ortodoxă Sârbă Schimbarea la Faţă din Dobriţa, Biserica Ortodoxă Română din Râtişor.

Fragmente din :“Tezaurul cultural al Banatului sârbesc”, Hărţi etnografice, migraţii, schimbări de peisaj cultural, coord. dr. Elena Rodica Colta, Editura Etnologică, Bucureşti, 2016, p. 140-155. Prof.dr. Mircea Măran


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtă...

Omul se pierde când nu știe să lupte, dar și când nu știe să se mai oprească. Psiholog Mihail Jianu

 Mihail Jianu, psiholog clinician, acreditat de Colegiul Psihologilor din România din anul 2006, născut în localitatea Craiova, în anul 1980.   Când citesc psiholog Mihail Jianu, întotdeauna văd cuvântul echilibru, presupun că este vorba despre echilibrul dintre trup, suflet și minte (mă corectați dacă greșesc), așadar, ne puteți spune, este greu pentru un om să ajungă la acest echilibru?   Pentru mine, echilibrul înseamnă, în primul rand, o stabilitate lăuntrică. Privind din interior spre exterior, dacă ne aflăm într-o stare de liniște, armonie și acceptare cu ceea ce suntem, această raportare pozitivă la eul propriu, vine ca o forță omnipotentă ce ne activează energia necesară pentru a schimba mersul lucrurilor și în mediul exterior, astfel încât să le orientăm în favoarea propriilor nevoi. Nu este tocmai la îndemâna tuturor persoanelor să găsească echilibrul, deoarece tentații există la tot pasul, iar omul începe să facă excese și să piardă controlul. De pild...

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...