Treceți la conținutul principal

Tezaurul cultural al Banatului sârbesc

Clădirile cu caracter profan aparţin secolului al XVIII-lea, al XIX-lea şi al XX-lea.

Castelul din Sălcița, azi clădirea Cancelariei locale


 La Vârşeţ se evidenţiază clădirea Magistratulului (1723?), Palatul episcopal (1760), Farmacia de pe scări (1784), clădirea „La două pistoale” din jumătatea a doua a secolului al XVIII-lea, iar la Panciova clădirea Magistratului (1833) şi Berăria veche (1722).  În afara oraşelor bănăţene, în lumea rurală, de o deosebită frumuseţe şi valoare istorică şi culturală sunt castelele construite de nobilii şi latifundierii bănăţeni. Printre acestea, le amintim pe cele din Hajdučica, Stari Lec, Srediştea Mare, Kapetanovo şi Vlaicovăţ. 
Dintre imobilele etnografice  găsite pe lista monumentelor culturale amintim moara de pe râul Nera, găsită lângă Kusici. 
Instituţii muzeale de prestigiu se găsesc în toate cele trei oraşe ale Banatului de Sud. La Vârşeţ, Muzeul a fost înfiinţat în anul 1882, fiind alcătuit din şase departamente: cel arheologic, istoric, natural, etnologic, artistic şi numismatic. Clădirea „Concordia” reprezintă azi sediul Muzeului Municipal din Vârşeţ, cu expoziţia permanentă „Vârşeţul vechi” şi o expoziţie de arme vechi, iar în clădirea „Farmacia de pe scări”, care este tot în proprietatea muzeului, se găsesc trei expoziţii permanente: Farmacia veche, expoziţia de pictură „În amintirea lui Paja Jovanović” şi expoziţia arheologică. Muzeul din Panciova (1923) are patru departamente: cel de istorie, arheologie, etnologie şi arte. În acest muzeu se păstrează una dintre operele capitale ale picturii sârbe: Marea migraţie de Paja Jovanović, cât şi numeroase picturi ale lui Uroš Predić, Constantin Daniel ş.a. 
Pe lângă muzeele amintite, mai sunt şi case memoriale şi muzee dedicate unor personalităţi, evenimente sau fenomene. Amintim în acest context Muzeul memorial „Mihailo Pupin” din Idvor, dedicat marelui savant bănăţean. 


Galeriile de artă sunt numeroase şi cu unconţinut bogat. De un renume binemeritat se bucură Galeria de pictură naivă din Covăciţa, în care se păstrează numeroase opere ale lui Martin Jonas, Zuzana Halupova şi alţi pictori naivi care aparţin etniei slovace din Banat. Şcoala de pictură naivă din Uzdin, cu lucrări prezentând momente din obiceiurile şi viaţa cotidiană a românilor din această localitate, este prezentată în Galeria din cadrul Casei Culturale din Uzdin. Una dintre cele mai valoroase colecţii particulare este aşa-numita Colecţia Đakonović din Satu Nou, alcătuită din numeroase artefacte, cărţi vechi, documente şi fotografii.

Pe teritoriul Banatulului de Sud se găsesc în total 108 de bunuri culturale imobile, dintre care 46 în municipiul Panciova. Opt dintre acestea sunt categorízate ca bunuri de importanţă deosebită. 
Rămăşiţele medievale sunt puţine la număr. Amintim Cula (Cetatea) Vârşeţului şi mânăstirile Voiloviţa şi Mesici. 


Dintre clădirile ecleziastice, pe această listă se găsesc Biserica Adormirii Maicii Domnului (Uspenjska crkva), Biserica evanghelistă, Biserica romano-catolică a sf. Carol Borromeus, Biserica Schimbarea la faţă (Preobrazenska crkva), toate din Panciova; Biserica romano-catolică a sf, Gherhard, Catedrala ortodoxă sârbă, Biserica ortodoxă sârbă a Adormirii Maicii Domnului (cunoscută şi ca Biserica mică sau Mala crkva), Biserica sf. Cruci, Biserica sf. Teodor al Vârşeţului, Catedrala Ortodoxă Română, toate din Vârşeţ; Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Romano-Catolică, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Evanghelică, toate din Biserica Albă; iar dintre bisericile şi mânăstirile din zonele rurale: mânăstirea Srediştea Mare, Mânăstirea sf. Arhanghel Mihail din Haiduciţa, Biserica Ortodoxă Sârbă din Iasenova, Biserica Înălţării Domnului din Iarkovaţ, Biserica Ortodoxă Română din Uzdin, Biserica Ortodoxă Sârbă Schimbarea la Faţă din Dobriţa, Biserica Ortodoxă Română din Râtişor.

Fragmente din :“Tezaurul cultural al Banatului sârbesc”, Hărţi etnografice, migraţii, schimbări de peisaj cultural, coord. dr. Elena Rodica Colta, Editura Etnologică, Bucureşti, 2016, p. 140-155. Prof.dr. Mircea Măran


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Primele atestări documentare ale românilor din Banatul sârbesc Panorama oraşului Vârşeţ Elementul etnic românesc a fost prezent în Banat din cele mai vechi timpuri. Încă din evul mediu timpuriu, din perioada formării limbii și a poporului român, putem vorbi despre prezența unor elemente protoromânești în Banatul de sud-vest. Concret, este vorba despre o populație valahă, pe care o amintește notarul regelui maghiar Bela al III-lea în Cronica sa Faptele ungurilor. Aceasta se face în contextul descrierii cuceririlor maghiare ale Câmpiei Panonice care au avut loc începând cu anul 896, prin venirea triburilor ungurești sub conducerea lui Arpad. Atacul unguresc asupra ducatului lui Glad, care își avea una din reședințele sale în cetatea Cuvinului, aduce primele informații, ce e drept confuze, despre prezența protoromânilor în zonă. Anume, în ajutorul ducelui Glad, stăpânul acestor teritorii, care s-a închis în cetatea Cuvinului pentru a se apăra de agresori, au venit

Banatul sârbesc este la fel de bogat ca şi Banatul românesc

Atlas cultural al Banatului sârbesc Banatul, regiune unitară până atunci, a fost sfârtecat în 1919. Treimea de sud-vest a fost detaşată de celelalte două treimi şi, datorită graniţei existente între ei, bănăţenii au început să uite unii de alţii. Abia în ultima vreme ne-am redescoperit. Banatul sârbesc este la fel de bogat în mărturii istorice, deţine monumente impresionante şi are un trecut la fel de glorios ca şi Banatul românesc. Din aceste motive, şi trecutul său a fost multă vreme ţinut sub preş. În martie 2007 a apărut un frumos Atlas cultural al Banatului (sârbesc), autor Aleksandar Manojlović, cuprinzând localităţile care deţin vestigii istorice importante şi care au şi unele manifestări de tradiţie. Sunt incluse acolo peste 80 de locaţii acoperind întreaga zonă. Atlasul, editat în limba sârbă, este aproape necunoscut la noi. (România) De aceea am tradus pentru cititorii români informaţiile găsite acolo. Parcurgându-le, vom fi cu toţii de acord că ele conţin o istorie măre

Nunta la români presupune fast și veselie

O nuntă la români presupune fast și veselie, iar tradițiile și obiceiurile de nuntă au fost și vor fi nelipsite.  Cele mai multe obiceiuri de nuntă la români s-au moștenit din generație în generație, astfel că unele dintre ele sunt foarte vechi. Nuntă în perioada interbelică Pe vremuri cele mai frumoase nunți ale românilor se făceau cu siguranță la sate. Acolo, chiar și în vremurile noastre, tradițiile și obiceiurile se întrec în importanță, iar ulițele satelor răsună a veselie și voie bună. Atmosfera este una autentică prin joc, cântec, chiuituri, dar și nelipsitele practici tradiționale. "Hotăresc apoi ziua nunţii, ziua cununiei, făcându-se pregătirile trebuincioase. De comun ziua cununiei e zi de duminică. În ziua premergătoare, adecă sâmbăta, are loc „strigarea la nuntă” (invitarea). Atât din partea părinţilor fetei, cât şi feciorului, doi flăcăi sau feciori anumiţi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare şi încălecaţi pe cai frumoşi, care sunt împodobiţi la urechi cu flori