Treceți la conținutul principal

Doi sculptori din Alibunar

Născut la Becicherecul Mare în 1878, Traian Costici s-a stabilit împreună cu părinții la Alibunar în 1891.
Ion Stângu şi soţia sa, sculptură făcută de Ion Stângu

 
Anii tinereții i-a petrecut la Budapesta și Viena, unde a lucrat prin atelierele maeștrilor plastici dce acolo, după  care se întoarce la Alibunar în 1899. Deschide un atelier și o școală de pictură la care învață în jur de 20 de discipoli ai săi, iar în 1903 pleacă din nou la Viena pentru a învăța arta sculpturii, întorcându-se în 1906 la Alibunar. O perioadă mai scurtă din viața sa o petrece la Berlin, unde îl găsim în anul 1913. 


Este mobilizat în timpul Marelui Război și piere pe câmpul de luptă în 1917. După cum afimră profesorul Adrian Negru într-un scrut studiu despre acest artist bănățean (Un artist lăsatu uitării: Traian Costici (1878-1917), în Studii de știință și cultură, nr. 1/12, Arad, 2008, p. 67-69), sunt păstrate foarte puține din lucrările lui Traian Costici, printre care și un bust al marelui poet german Goethe. 
Portretul poetului german Goethe

 În sculptură s-a remarcat și Iovan Stângu Mârza, tot din Alibunar (1916-1992), un autodidact. A sculptat în lemn de vișin și de nuc, cele mai valoroase fiind cele 11 figuri care prezintă portul popular românesc din Alibunar. A realizat și lucrări montate în interiorul sticlelor, a gravat diverse motive pe planșe de lemn, este autorul a două cruci de lemn, reprezentând pe câte un membru al familiei. Se poate presupune că și Iovan Stângu Mârza a creat sub influenţa unuia dintre discipolii  lui Traian Costici.


Adriana Petroi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtă...

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...
"De fiecare dată când pășesc pe scenă am emoții dar cred că acesta este un lucru pozitiv. Un om fără emoții nu poate să ajungă la sufletul ascultătorului. Muzica în sine, este plină de emoție". Pentru început vă rog să vă prezentaţi, să ne spuneţi  despre dumneavoastră, unde lucraţi, cu ce vă ocupaţi? Numele meu este Lavinius Nikolajevic și sunt muzician. Chiar dacă pare o descriere simplă, această caracterizare succintă însumează o viață dedicată fenomenului muzical din care cu bucurie fac parte. În momentul de față sunt cadru didactic asociat al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Muzică și Teatru, Disciplina de Instrumente tradiționale de suflat din lemn.  Domnule Lavinius, ştim că sunteţi preocupat de muzică. Vă rugăm să ne spuneţi, când aţi îndrăgit muzica ? Pasiunea și aplecarea față de muzică a fost dezvoltată de către bunicul meu Gheorghe Nikolajevic, alături de care am învățat primele note muzicale și primele melodii în perioada copilăriei. Buni...