Treceți la conținutul principal

Legăturile familiei doctorului Virgil Musta cu Banatul sârbesc

Virgil Musta, cel care conduce secția de boli Infecțioase a spitalului „Victor Babeș" din Timișoara, a atras atenţia prin vindecarea a zeci de pacienți infectați cu coronavirus.
Eroul zilelor noastre, merită toată atenția și respectul nostru. În următorul material vom scoate la suprafață și rădăcinile familiale ale doctorului erou Virgil Musta.
Medicul Virgil Musta


Medicul Virgil Musta, cu aproape 30 de ani experienţă în bolile infecţioase. A terminat medicina în 1984. Pentru o scurtă perioadă a fost medic de ţară, la Remetea Mică. Revoluţia l-a prins la Electrotimiş, medic de uzină. După 1990 s-a înscris la concursul pentru specialitatea de boli infecţioase. La scurt timp şi-a dat doctoratul în enterocolitele la copii. A prins postul la Spitalul Victor Babeş din Timişoara. Spirit altruist, şi-a împărţit timpul între familie, biserică şi spital. Din 1998 conduce Fundaţia Profilaxis, înfiinţată împreună cu fratele său şi cu alţi colegi. A moştenit credinţa de la bunicii săi, iar de la tatăl său, Horia Musta, fotbalul. În 1993 a participat cu echipa naţională a medicilor la Cupa Mondială de la Riccione, din provincia Rimini, Italia, unde a reuşit să obţină cu echipa sa un spectaculos loc III.




Filaret Musta (unchiul doctorului )
Filaret Musta
(1839-1930)
Descendent dintr-o familie de preoți, face gimnaziul la Beiuș, studiază dreptul la Debrețin, iar teologia la Caransebeș și Leipzig. În 1871 devine profesor la Institutul Teologic din Caransebeș, în același an fiind hirotonit în deacon, iar în 1875 se călugărește,  preluând numele de Filaret, în locul numelui său de naștere Filip. În anul 1891 devine arhimandrit, iar în 1902 vicar episcopesc. Încercarea de a fi numit de episcop al Caransebeșului, în anul 1908,  nu se termină cu succes, împăratul neconfimând această alegere. Se stinge din viață pe data de 14 octombrie 1939.

Preotul Iuliu Musta (străbunicul doctorului)
Preot la Glimboca, un luptător devotat cauzei naționale românești din Austo-UNgaria.

Preotul Virgil Musta ( bunicul doctorului)
Născut pe data de 8 februarie 1884 la Glimboca, a fost fiul preotului Iuliu Musta și nepotul arhimandritului Filaret Musta. În perioada 1914-1919 a fost preot la Mărghita, lângă Vârșeț, iar în urma împărțirii Banatului între Regatul S.C.S. și România, trece în România, unde ocupă postul de profesor la Școala Normală din Caransebeș, iar în anul 1922 devine protopop de Oravița. Se găsește pe lista delegaților pentru Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

Horia Musta (tatăl doctorului)s-a născut în 21 august 1914 în comuna Marghita Mare, lângă Vârşeţ (Serbia). A absolvit şcoala elementară în 1924, liceul în 1931 şi a fost student la Facultatea de Drept în perioada 1932-1937.
El nu a dorit să urmeze tradiţia familiei şi să se facă preot, dar a ajuns să fie fotbalist, tenisman, politician liberal şi ofiţer pe frontul de est între anii 1941-1944, în cadrul Corpului de Vânători de Munte sub comanda generalului Gheorghe Avramescu. Pe front, a fost rănit de două ori.
Apoi Musta a fost decorat cu "Coroana României", "Steaua României" , "Vulturul german" şi "Crucea de Fier". În 1948, Musta a fost încarcerat de comunişti.
Este întemeietoruol Partidului Național LIberat, filial Timiș. Este autorul volumului Neamul Mustonilod din Banat. A decedat în 2012, la vârsta de 98 de ani.

Adriana Petroi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtă...

Omul se pierde când nu știe să lupte, dar și când nu știe să se mai oprească. Psiholog Mihail Jianu

 Mihail Jianu, psiholog clinician, acreditat de Colegiul Psihologilor din România din anul 2006, născut în localitatea Craiova, în anul 1980.   Când citesc psiholog Mihail Jianu, întotdeauna văd cuvântul echilibru, presupun că este vorba despre echilibrul dintre trup, suflet și minte (mă corectați dacă greșesc), așadar, ne puteți spune, este greu pentru un om să ajungă la acest echilibru?   Pentru mine, echilibrul înseamnă, în primul rand, o stabilitate lăuntrică. Privind din interior spre exterior, dacă ne aflăm într-o stare de liniște, armonie și acceptare cu ceea ce suntem, această raportare pozitivă la eul propriu, vine ca o forță omnipotentă ce ne activează energia necesară pentru a schimba mersul lucrurilor și în mediul exterior, astfel încât să le orientăm în favoarea propriilor nevoi. Nu este tocmai la îndemâna tuturor persoanelor să găsească echilibrul, deoarece tentații există la tot pasul, iar omul începe să facă excese și să piardă controlul. De pild...

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...