Treceți la conținutul principal

GRUIA LIUBA MURGU

Unul dintre cei mai apreciați tineri avocați cu post la Vârșeț a fost Gruia Liuba Murgu (1845-1877), originar din Măidan, ginerele lui Vincențiu Babeș, fiind căsătorit cu Alexandrina, fiica cunoscutului fruntaș național bănățean.
Gruia Liuba Murgu (1845-1877)

Confruntarea sa cu regimul maghiar a rezultat prin condamnarea tânărului avocat într-un proces de presă, în anul 1874, astfel că acesta a petrecut 15 luni în închisoarea de la Vaț. Presa în limba română din Monarhie a acordat acestui eveniment o atenție deosebită, amintind în contextul condamnării lui Liuba și procesul împotriva lui Bolianțu din Satu Nou și a lui Traian Popescu din Ofcea, pe care l-a apărat în proces chiar Gruia Liuba Murgu, cu două zile înaintea propriului proces. După ieșirea din închisoare, pe 15 august 1875, tânărul avocat își deschide cancelarie la Vârșeț, în strada Herrengasse nr. 946, în care își petrece ultimii doi ani ai vieții. Impresionat neplăcut de starea identitară nefavorabilă a populației românești din Vârșeț, încearcă să-i trezească, fără succes deosebit, pe românii din cartierul Ciucur-mala și din alte părți ale Vârșețului, găsiți deja într-o fază avansată de asimilare.
Organizează în sala hotelului „Regina Angliei” balul românilor din Vârșeț, împreună cu juristul Alexandru Stoicu, cu ocazia adunării generale a Reuniunii învățătorilor gr. ort. români din Dieceza Caransebeșului, care a avut loc pe 22 august/3 septembrie 1876. Se îmbolnăvește însă de tifos, fiind îngrijit medical de cumnatul său dr. Victor Babeș.
Totuși, boala l-a răpus și Gruia Liuba Murgu a decedat pe data de 9 octombrie 1877, fiind înmormântat în cripta cimitirului ortodox sârb din Vârșeț. Moartea sa a fost deplânsă de întreaga opinie publică românească din Monarhia dualistă, dovadă a popularității și respectului de care se bucura în timpul vieții avocatul vârșețean. 
Adriana Petroi

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Primele atestări documentare ale românilor din Banatul sârbesc Panorama oraşului Vârşeţ Elementul etnic românesc a fost prezent în Banat din cele mai vechi timpuri. Încă din evul mediu timpuriu, din perioada formării limbii și a poporului român, putem vorbi despre prezența unor elemente protoromânești în Banatul de sud-vest. Concret, este vorba despre o populație valahă, pe care o amintește notarul regelui maghiar Bela al III-lea în Cronica sa Faptele ungurilor. Aceasta se face în contextul descrierii cuceririlor maghiare ale Câmpiei Panonice care au avut loc începând cu anul 896, prin venirea triburilor ungurești sub conducerea lui Arpad. Atacul unguresc asupra ducatului lui Glad, care își avea una din reședințele sale în cetatea Cuvinului, aduce primele informații, ce e drept confuze, despre prezența protoromânilor în zonă. Anume, în ajutorul ducelui Glad, stăpânul acestor teritorii, care s-a închis în cetatea Cuvinului pentru a se apăra de agresori, au venit
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Banatul sârbesc este la fel de bogat ca şi Banatul românesc

Atlas cultural al Banatului sârbesc Banatul, regiune unitară până atunci, a fost sfârtecat în 1919. Treimea de sud-vest a fost detaşată de celelalte două treimi şi, datorită graniţei existente între ei, bănăţenii au început să uite unii de alţii. Abia în ultima vreme ne-am redescoperit. Banatul sârbesc este la fel de bogat în mărturii istorice, deţine monumente impresionante şi are un trecut la fel de glorios ca şi Banatul românesc. Din aceste motive, şi trecutul său a fost multă vreme ţinut sub preş. În martie 2007 a apărut un frumos Atlas cultural al Banatului (sârbesc), autor Aleksandar Manojlović, cuprinzând localităţile care deţin vestigii istorice importante şi care au şi unele manifestări de tradiţie. Sunt incluse acolo peste 80 de locaţii acoperind întreaga zonă. Atlasul, editat în limba sârbă, este aproape necunoscut la noi. (România) De aceea am tradus pentru cititorii români informaţiile găsite acolo. Parcurgându-le, vom fi cu toţii de acord că ele conţin o istorie măre
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Nunta la români presupune fast și veselie

O nuntă la români presupune fast și veselie, iar tradițiile și obiceiurile de nuntă au fost și vor fi nelipsite.  Cele mai multe obiceiuri de nuntă la români s-au moștenit din generație în generație, astfel că unele dintre ele sunt foarte vechi. Nuntă în perioada interbelică Pe vremuri cele mai frumoase nunți ale românilor se făceau cu siguranță la sate. Acolo, chiar și în vremurile noastre, tradițiile și obiceiurile se întrec în importanță, iar ulițele satelor răsună a veselie și voie bună. Atmosfera este una autentică prin joc, cântec, chiuituri, dar și nelipsitele practici tradiționale. "Hotăresc apoi ziua nunţii, ziua cununiei, făcându-se pregătirile trebuincioase. De comun ziua cununiei e zi de duminică. În ziua premergătoare, adecă sâmbăta, are loc „strigarea la nuntă” (invitarea). Atât din partea părinţilor fetei, cât şi feciorului, doi flăcăi sau feciori anumiţi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare şi încălecaţi pe cai frumoşi, care sunt împodobiţi la urechi cu flori
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe