Carmen-Sabina Oalge Adamović în dialog cu Maia Morgenstern la festivalul teatrelor minoritare de la Noi Sad "Synergy" în 2018. Doamna Maia Morgenstern era invitată de onoare deja al doilea an, fiind directoarea Teatrului Evreiesc.
Împreună cu Marius Bodochi a prezentat spectacolul în dialog "Marina și Ulay". "Nu voi uita niciodată ce emoții am avut. Precum și înainte de a vorbi cu stimatul acad. prof.Eugen Simion". Declară Carmen-Sabina.
Presa chiar trebuie să arate ca un loc al libertății cuvântului, în care cenzura ține de etica jurnalistului, iar măsura cuvântului, de reacția publicului. Un jurnalist e propria lui instanță, nu așteaptă idealul de la alții, de la angajator, de la conducerea sau patronatul instituției pentru care lucrează. Un jurnalist, dacă e integru, e în primul rând față de sine.
Carmen-Sabina Oalge Adamović s-a pe 14 septembrie 1985, la Novi Sad, unde a făcut și școlarizarea. Este licențiată a Facultății de Științe Tehnice - Universitatea din Novi Sad, mai precis, inginer cu master, specializată în domeniul management – resurse umane, mamă a doi copii minunați și ziaristă.
În lumea jurnalismului a intrat de mică, având în vedere că părinții ei au muncit până la pensie în exclusivitate la Radioteleviziunea Novi Sad, respectiv, Radioteleviziunea Voivodinei, Carmen ne spun că în copilărie a mers des în acea instituție, ea fiindu-i ca o a doua casă. De mică știa să scrie și să citescă românește și ține să menționeze faptul că la Novi Sad nu avea școală predare în limba română iar tot ce știa românește a învățat în familie, apoi singură, citind foarte mult și urmărind, ori de câte ori avea prilejul, programe în limba română.
În perioada anilor 2005 - 2012, când și Mama sa lucra pe post de redactor la programul în limba română al Televiziunii, ea fiind studentă, o ajuta deseori la traducerile materialelor din limba română în limba sârbă sau engleză. Cam pe atunci a fost și prima sa întâlnire cu celulele de montaj, dar și cu aparatura necesară definitivării unui reportaj care putea apoi merge în program. O mare schimbare în viața sa s-a produs în noiembrie 2014, când a pășit pentru prima dată în Redacția programului în limba română ca începător. Redactorul responsabil în acea perioadă, Marcel Drăgan, a chemat-o să însoțescă colegii cu experiență în activitățile lor și să însușesc, pas cu pas, secretele meseriei de jurnalist, pentru că, orice pregătire ai avea, trebuie să pătrunzi și, până la urmă, să furi secretele acestei meserii. A acceptat propunerea cu plăcere și iată, au și trecut un pic mai mult de cinci ani de atunci.
Cum este meseria de jurnalism din punctul ei de vedere, ne va spune chiar ea. "Este o meserie care… te macină. Așa macăr zicea mentorul meu la început de drum, domnul Traian Todoran – Peki și regretatul coleg, Pavel Gătăianțu, de la care, nu mult înainte de a pleca la cele veșnice, am cules unele sfaturi despre munca de jurnalist, despre concepția unui reportaj, despre mijloacele care ne stau la dispoziție pentru a ne apropia de telespectatori. Sunt de acord cu ei, învățăturile lor le aplic și astăzi. Dar este și o meserie foarte dinamică. Rapidă. Te consumă deplin, acel proces de creare, de asamblare, de comunicare, reportajul realizându-se doar și neapărat prin munca în echipă. Deși alteori e foarte obositor, satisfacția conferită de un lucru bine făcut este inegalabilă". Despre dificultăţile pe care le-a întâmpinat ne povesteşte că, la început i-a fost foarte greu, deorece se afla între foștii colegi de serviciu ai mamei sale, care comparau munca ei și munca mamei de jurnalist, aceasta făcând-o cu o intenție bună. Nu-şi dorea să o facă de rușine și de aceea era destul de stresată. De la bun început a fost hotărâtă să muncescă mult și să învățe, pentru a lăsa, în tot ceea ce face, o amprentă a sa , personală, acesta fiind și sfatul părinților săi. Și astăzi lucreză așa, căutând de fiecare dată să aibe un proaspăt nou acces la tema pe care o abordează, mai ales dacă este vorba de un eveniment pe care l-a mai urmărit.
"Când îți place ceea ce faci, nimic nu-i imposibil. Alteori este greu și te confrunți cu fel de fel de piedici, care nu întotdeaună țin de tine. Important e să nu renunți și să te perfecționezi în permanență". Declară Carmen. Despre jurnalismul zilelor noastre, Carmen nu se consideră destul de competentă să ne de-a un răspuns la întrebare privind compentența și responsabilitatea colegilor săi. Declară totuşi că: "Sunt sigură însă, că fiecare coleg își face meseria așa cum îi dictă conștiința, de aici vine și responsabilitatea. Și mă refer la toate ramurile de ziaristică care activează la noi în Voivodina. Presa scrisă. electronică, radio și televiziune. Doar să menționez că sunt de părere că poți să fi ziarist bun chiar și dacă nu ai pregătirea școlară necesără, aici mă refer la diploma de jurnalist. Și invers".
După părerea sa, un jurnalist bun ar trebui să informeze opinia publică corect asupra faptelor, deci să fie obiectiv şi echidistant. Dacă jurnalistul posedă aceste două calități, el o obţine şi pe a treia, independenţa. Jurnalistul bun trebuie să caute întotdeauna adevărul, să se documenteze bine pentru ca mai apoi să îl prezinte fiindu-i înradacinate calităţile amintite. Jurnalistul trebuie să aibă curaj. Curajul de a pune întrebări dificile, curajul de a publica ceva în detrimentul anumitor persoane influente sau anumitor grupuri de interes, curajul de a-şi susţine relatarea indiferent de situaţie, curajul de a nu ceda în faţa presiunilor. Jurnalistul trebuie să fie sociabil iar pentru asta are nevoie de o doza de şarm. El are nevoie ca persoanele cu care intră în contact, să i se “destăinuie”ca unui prieten. "Am scris toate aceastea, părerea fiindu-mi formată datorită experienței mele scurte dar relativ vaste în privința diferitor domenii în realizarea reportajelor pe diferite teme: învățâmânt, cultură, artă contemporană, tradiție, sport, probleme sociale, gastronomie…… Am realizat emisiuni cu invitați în studio, relatez de pe teren, realizez includeri în direct. Au fost multe povești frumoase, unele cutremurătoare, altele de manieră regală.
Cu fiecare poveste am devenit mai matură ca ziarist, iar ca om mai conștientă de problemele cotidiene. Unul din problemele noastre este că, din păcate, ziaristică nu se mai poate face benevol, sau se face rar de tot. Cu toți ne căutăm pâinea de toate zilele și nu e deloc ușor să te angajezi permanent în acest domeniu. Poate de aceea sunt tot mai puțini tineri care se orientează spre această meserie. Dar avantaje există, încă cum. Le-am amintit mai sus-diversitatea domeniilor de abordare. pentru început. Dacă ai imaginație și ești comunicativ, este o bază suficientă, zic eu. Numai dacă banul nu ar fi principalul motor al tuturor". Despre dragostea faţă de jurnalism, Carmen-Sabina spune că, curioziatea a dus-o în Redacția programului în limba română, într-o zi de noiembrie. Dinamismul, creativitatea ( fiind jurnaliști de televiziune, ave o oarecare libertate să se “joace” și cu imaginea), faptul că mereu înveța ceva nou, a cunoscut oameni noi, sunt acele caracteristici acestei meserii de la care, chiar dacă se și întâmplă să vrei să renunți la ea, din cauza oboselii sau presiunii, ba chiar și din cauza unor amenințări, dar știm cu toții că și așa cazuri există, nu poți renunța deloc.
Încă un aspect care o face să revină mereu cu entuziasm la fiecare temă nouă pe care o abordează, sunt telespectatorii. Ei sunt, de fapt, cei mai importanți, pentru ei se produce totul. Şi un mesaj pentru toţi jurnaliştii de la noi de la Carmen."Să ramânem mereu curioși, mereu tineri. Să visăm, să ne imaginăm, să ne gândim, să scriem, să creăm, să vorbim, să suflăm… românește și mai presus de toate, omenește. Doar așa ne vom menține. În ochii strămoșilor și urmașilor noștri".
Adriana PETROI
Împreună cu Marius Bodochi a prezentat spectacolul în dialog "Marina și Ulay". "Nu voi uita niciodată ce emoții am avut. Precum și înainte de a vorbi cu stimatul acad. prof.Eugen Simion". Declară Carmen-Sabina.
Presa chiar trebuie să arate ca un loc al libertății cuvântului, în care cenzura ține de etica jurnalistului, iar măsura cuvântului, de reacția publicului. Un jurnalist e propria lui instanță, nu așteaptă idealul de la alții, de la angajator, de la conducerea sau patronatul instituției pentru care lucrează. Un jurnalist, dacă e integru, e în primul rând față de sine.
Carmen-Sabina Oalge Adamović s-a pe 14 septembrie 1985, la Novi Sad, unde a făcut și școlarizarea. Este licențiată a Facultății de Științe Tehnice - Universitatea din Novi Sad, mai precis, inginer cu master, specializată în domeniul management – resurse umane, mamă a doi copii minunați și ziaristă.
În lumea jurnalismului a intrat de mică, având în vedere că părinții ei au muncit până la pensie în exclusivitate la Radioteleviziunea Novi Sad, respectiv, Radioteleviziunea Voivodinei, Carmen ne spun că în copilărie a mers des în acea instituție, ea fiindu-i ca o a doua casă. De mică știa să scrie și să citescă românește și ține să menționeze faptul că la Novi Sad nu avea școală predare în limba română iar tot ce știa românește a învățat în familie, apoi singură, citind foarte mult și urmărind, ori de câte ori avea prilejul, programe în limba română.
În perioada anilor 2005 - 2012, când și Mama sa lucra pe post de redactor la programul în limba română al Televiziunii, ea fiind studentă, o ajuta deseori la traducerile materialelor din limba română în limba sârbă sau engleză. Cam pe atunci a fost și prima sa întâlnire cu celulele de montaj, dar și cu aparatura necesară definitivării unui reportaj care putea apoi merge în program. O mare schimbare în viața sa s-a produs în noiembrie 2014, când a pășit pentru prima dată în Redacția programului în limba română ca începător. Redactorul responsabil în acea perioadă, Marcel Drăgan, a chemat-o să însoțescă colegii cu experiență în activitățile lor și să însușesc, pas cu pas, secretele meseriei de jurnalist, pentru că, orice pregătire ai avea, trebuie să pătrunzi și, până la urmă, să furi secretele acestei meserii. A acceptat propunerea cu plăcere și iată, au și trecut un pic mai mult de cinci ani de atunci.
Cum este meseria de jurnalism din punctul ei de vedere, ne va spune chiar ea. "Este o meserie care… te macină. Așa macăr zicea mentorul meu la început de drum, domnul Traian Todoran – Peki și regretatul coleg, Pavel Gătăianțu, de la care, nu mult înainte de a pleca la cele veșnice, am cules unele sfaturi despre munca de jurnalist, despre concepția unui reportaj, despre mijloacele care ne stau la dispoziție pentru a ne apropia de telespectatori. Sunt de acord cu ei, învățăturile lor le aplic și astăzi. Dar este și o meserie foarte dinamică. Rapidă. Te consumă deplin, acel proces de creare, de asamblare, de comunicare, reportajul realizându-se doar și neapărat prin munca în echipă. Deși alteori e foarte obositor, satisfacția conferită de un lucru bine făcut este inegalabilă". Despre dificultăţile pe care le-a întâmpinat ne povesteşte că, la început i-a fost foarte greu, deorece se afla între foștii colegi de serviciu ai mamei sale, care comparau munca ei și munca mamei de jurnalist, aceasta făcând-o cu o intenție bună. Nu-şi dorea să o facă de rușine și de aceea era destul de stresată. De la bun început a fost hotărâtă să muncescă mult și să învățe, pentru a lăsa, în tot ceea ce face, o amprentă a sa , personală, acesta fiind și sfatul părinților săi. Și astăzi lucreză așa, căutând de fiecare dată să aibe un proaspăt nou acces la tema pe care o abordează, mai ales dacă este vorba de un eveniment pe care l-a mai urmărit.
"Când îți place ceea ce faci, nimic nu-i imposibil. Alteori este greu și te confrunți cu fel de fel de piedici, care nu întotdeaună țin de tine. Important e să nu renunți și să te perfecționezi în permanență". Declară Carmen. Despre jurnalismul zilelor noastre, Carmen nu se consideră destul de competentă să ne de-a un răspuns la întrebare privind compentența și responsabilitatea colegilor săi. Declară totuşi că: "Sunt sigură însă, că fiecare coleg își face meseria așa cum îi dictă conștiința, de aici vine și responsabilitatea. Și mă refer la toate ramurile de ziaristică care activează la noi în Voivodina. Presa scrisă. electronică, radio și televiziune. Doar să menționez că sunt de părere că poți să fi ziarist bun chiar și dacă nu ai pregătirea școlară necesără, aici mă refer la diploma de jurnalist. Și invers".
După părerea sa, un jurnalist bun ar trebui să informeze opinia publică corect asupra faptelor, deci să fie obiectiv şi echidistant. Dacă jurnalistul posedă aceste două calități, el o obţine şi pe a treia, independenţa. Jurnalistul bun trebuie să caute întotdeauna adevărul, să se documenteze bine pentru ca mai apoi să îl prezinte fiindu-i înradacinate calităţile amintite. Jurnalistul trebuie să aibă curaj. Curajul de a pune întrebări dificile, curajul de a publica ceva în detrimentul anumitor persoane influente sau anumitor grupuri de interes, curajul de a-şi susţine relatarea indiferent de situaţie, curajul de a nu ceda în faţa presiunilor. Jurnalistul trebuie să fie sociabil iar pentru asta are nevoie de o doza de şarm. El are nevoie ca persoanele cu care intră în contact, să i se “destăinuie”ca unui prieten. "Am scris toate aceastea, părerea fiindu-mi formată datorită experienței mele scurte dar relativ vaste în privința diferitor domenii în realizarea reportajelor pe diferite teme: învățâmânt, cultură, artă contemporană, tradiție, sport, probleme sociale, gastronomie…… Am realizat emisiuni cu invitați în studio, relatez de pe teren, realizez includeri în direct. Au fost multe povești frumoase, unele cutremurătoare, altele de manieră regală.
Cu fiecare poveste am devenit mai matură ca ziarist, iar ca om mai conștientă de problemele cotidiene. Unul din problemele noastre este că, din păcate, ziaristică nu se mai poate face benevol, sau se face rar de tot. Cu toți ne căutăm pâinea de toate zilele și nu e deloc ușor să te angajezi permanent în acest domeniu. Poate de aceea sunt tot mai puțini tineri care se orientează spre această meserie. Dar avantaje există, încă cum. Le-am amintit mai sus-diversitatea domeniilor de abordare. pentru început. Dacă ai imaginație și ești comunicativ, este o bază suficientă, zic eu. Numai dacă banul nu ar fi principalul motor al tuturor". Despre dragostea faţă de jurnalism, Carmen-Sabina spune că, curioziatea a dus-o în Redacția programului în limba română, într-o zi de noiembrie. Dinamismul, creativitatea ( fiind jurnaliști de televiziune, ave o oarecare libertate să se “joace” și cu imaginea), faptul că mereu înveța ceva nou, a cunoscut oameni noi, sunt acele caracteristici acestei meserii de la care, chiar dacă se și întâmplă să vrei să renunți la ea, din cauza oboselii sau presiunii, ba chiar și din cauza unor amenințări, dar știm cu toții că și așa cazuri există, nu poți renunța deloc.
Încă un aspect care o face să revină mereu cu entuziasm la fiecare temă nouă pe care o abordează, sunt telespectatorii. Ei sunt, de fapt, cei mai importanți, pentru ei se produce totul. Şi un mesaj pentru toţi jurnaliştii de la noi de la Carmen."Să ramânem mereu curioși, mereu tineri. Să visăm, să ne imaginăm, să ne gândim, să scriem, să creăm, să vorbim, să suflăm… românește și mai presus de toate, omenește. Doar așa ne vom menține. În ochii strămoșilor și urmașilor noștri".
Adriana PETROI
Comentarii
Trimiteți un comentariu