Treceți la conținutul principal

Ieşirea din colivie

Nimeni nu și-a făcut vreo iluzie că această epidemie va putea fi oprită complet. Nu e posibil, fără să ne închidem cu toții în case minim trei săptămâni. Mulți am făcut-o totuși. Acum, epidemia a intrat într-o fază de platou și pare că dă înapoi mai peste tot. Inclusiv în Serbia.


După o relaxare treptata a restricţiilor  Serbia se deschide treptat și revine la normal.
Serbia a ridicat restricţiile de circulaţie, au fost deschise parcurile și spațiile de plimbare, însă cetăţenii trebuie să respecte o distanță corespunzătoare.
Relaxarea treptată a început pe data de 4 mai, atunci a intrat în funcționare transportul în comun. Aglomerația a dispărut din mijloacele de transport în comun odată cu  ziua relaxării restricțiilor. Autoritățile au  anunțat regulile pe care vor fi obligați să le respecte călătorii. Un lucru este sigur: masca și mănușile, devin scuturi de protecție. La fel și păstrarea distanțării sociale.
De astăzi,  8 mai, se  vor  deschide centrele comerciale și din 11 mai creșele. Compania „Air Serbia” a anunțat  că va relua traficul aerian reglementar de pasageri într-o măsură limitată începând cu ziua de luni, 18 mai și își va majora treptat numărul de zboruri de la 1 iunie.

Vicepreședintele Guvernului Serbiei și ministrul Construcțiilor, Transportului și Infrastructurii, prof. dr. Zorana Mihajlović a declarat pentru RTV.rs, că pericolul nu a trecut, din această cauză apelează la cetățeni să fie precauți și responsabili, ea a mai adăugat că : "Trebuie să învățăm să trăim cu virusul din jurul nostru".
Serbia a impus restricţii dintre cele mai dure pentru a evita răspândirea coronavirusului, și se pare că aceste restricții au dat roade, fiindcă, Serbia are cea mai mică rată a mortalității de coronavirus, de 2,10 la sută raportat la țările din această parte a Europei.
Adriana Petroi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...

Omul se pierde când nu știe să lupte, dar și când nu știe să se mai oprească. Psiholog Mihail Jianu

 Mihail Jianu, psiholog clinician, acreditat de Colegiul Psihologilor din România din anul 2006, născut în localitatea Craiova, în anul 1980.   Când citesc psiholog Mihail Jianu, întotdeauna văd cuvântul echilibru, presupun că este vorba despre echilibrul dintre trup, suflet și minte (mă corectați dacă greșesc), așadar, ne puteți spune, este greu pentru un om să ajungă la acest echilibru?   Pentru mine, echilibrul înseamnă, în primul rand, o stabilitate lăuntrică. Privind din interior spre exterior, dacă ne aflăm într-o stare de liniște, armonie și acceptare cu ceea ce suntem, această raportare pozitivă la eul propriu, vine ca o forță omnipotentă ce ne activează energia necesară pentru a schimba mersul lucrurilor și în mediul exterior, astfel încât să le orientăm în favoarea propriilor nevoi. Nu este tocmai la îndemâna tuturor persoanelor să găsească echilibrul, deoarece tentații există la tot pasul, iar omul începe să facă excese și să piardă controlul. De pild...
"De fiecare dată când pășesc pe scenă am emoții dar cred că acesta este un lucru pozitiv. Un om fără emoții nu poate să ajungă la sufletul ascultătorului. Muzica în sine, este plină de emoție". Pentru început vă rog să vă prezentaţi, să ne spuneţi  despre dumneavoastră, unde lucraţi, cu ce vă ocupaţi? Numele meu este Lavinius Nikolajevic și sunt muzician. Chiar dacă pare o descriere simplă, această caracterizare succintă însumează o viață dedicată fenomenului muzical din care cu bucurie fac parte. În momentul de față sunt cadru didactic asociat al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Muzică și Teatru, Disciplina de Instrumente tradiționale de suflat din lemn.  Domnule Lavinius, ştim că sunteţi preocupat de muzică. Vă rugăm să ne spuneţi, când aţi îndrăgit muzica ? Pasiunea și aplecarea față de muzică a fost dezvoltată de către bunicul meu Gheorghe Nikolajevic, alături de care am învățat primele note muzicale și primele melodii în perioada copilăriei. Buni...