Treceți la conținutul principal

Ieşirea din colivie

Nimeni nu și-a făcut vreo iluzie că această epidemie va putea fi oprită complet. Nu e posibil, fără să ne închidem cu toții în case minim trei săptămâni. Mulți am făcut-o totuși. Acum, epidemia a intrat într-o fază de platou și pare că dă înapoi mai peste tot. Inclusiv în Serbia.


După o relaxare treptata a restricţiilor  Serbia se deschide treptat și revine la normal.
Serbia a ridicat restricţiile de circulaţie, au fost deschise parcurile și spațiile de plimbare, însă cetăţenii trebuie să respecte o distanță corespunzătoare.
Relaxarea treptată a început pe data de 4 mai, atunci a intrat în funcționare transportul în comun. Aglomerația a dispărut din mijloacele de transport în comun odată cu  ziua relaxării restricțiilor. Autoritățile au  anunțat regulile pe care vor fi obligați să le respecte călătorii. Un lucru este sigur: masca și mănușile, devin scuturi de protecție. La fel și păstrarea distanțării sociale.
De astăzi,  8 mai, se  vor  deschide centrele comerciale și din 11 mai creșele. Compania „Air Serbia” a anunțat  că va relua traficul aerian reglementar de pasageri într-o măsură limitată începând cu ziua de luni, 18 mai și își va majora treptat numărul de zboruri de la 1 iunie.

Vicepreședintele Guvernului Serbiei și ministrul Construcțiilor, Transportului și Infrastructurii, prof. dr. Zorana Mihajlović a declarat pentru RTV.rs, că pericolul nu a trecut, din această cauză apelează la cetățeni să fie precauți și responsabili, ea a mai adăugat că : "Trebuie să învățăm să trăim cu virusul din jurul nostru".
Serbia a impus restricţii dintre cele mai dure pentru a evita răspândirea coronavirusului, și se pare că aceste restricții au dat roade, fiindcă, Serbia are cea mai mică rată a mortalității de coronavirus, de 2,10 la sută raportat la țările din această parte a Europei.
Adriana Petroi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtă...

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...
"De fiecare dată când pășesc pe scenă am emoții dar cred că acesta este un lucru pozitiv. Un om fără emoții nu poate să ajungă la sufletul ascultătorului. Muzica în sine, este plină de emoție". Pentru început vă rog să vă prezentaţi, să ne spuneţi  despre dumneavoastră, unde lucraţi, cu ce vă ocupaţi? Numele meu este Lavinius Nikolajevic și sunt muzician. Chiar dacă pare o descriere simplă, această caracterizare succintă însumează o viață dedicată fenomenului muzical din care cu bucurie fac parte. În momentul de față sunt cadru didactic asociat al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Muzică și Teatru, Disciplina de Instrumente tradiționale de suflat din lemn.  Domnule Lavinius, ştim că sunteţi preocupat de muzică. Vă rugăm să ne spuneţi, când aţi îndrăgit muzica ? Pasiunea și aplecarea față de muzică a fost dezvoltată de către bunicul meu Gheorghe Nikolajevic, alături de care am învățat primele note muzicale și primele melodii în perioada copilăriei. Buni...