Treceți la conținutul principal

Interviu Predrag Djordjević, partea a doua

 

Domnul Djordjević este un bun cunoscător al culturii, istoriei și civilizației române, cu toate că nu are origini românești și niciodată nu a trăit în România. Fiind după profesie tursimolog, la dânsul s-a dezvoltat dorința de a cunoaște cât mai multe culturi și cât mai multe civilizații și bineînțeles de a învăța cât mai multe limbi. Organizând ture turistice prin țările europene, a avut ocazia să le cunoască cultura, printre care și cultura română



Care sunt planurile D-Voastră pentru viitor, când este vorba despre organizarea vizitelor turistice în România și despre vizitele turiștilor români la noi?


Planurile mele pentru următorii doi ani sunt gata, deoarece acestea sunt excursiic culturalecare sunt specifice și necesită pregătire pe termen lung și verificare „forensică”. Pentru prietenii noștri din România, am câteva produse turistice, dintre care turul „Prietenii secolelor” a fost deja aranjat cu agenții de turism românești.

Trebuia să se realizeze în 2020, dar din cauza situației cu pandemia a fost amânată și sper că se va realiza în septembrie 2021. În această călătorie de zece zile, oaspeții intră în câteva orașe. Intrarea este în București, Sibiu, Timișoara, Novi Sad, Belgrad și Donji Milanovac și, bineînțeles, o termină în locul de unde au pornit.

Așa cum sugerează și numele, prin acest tur turistic, care este doar un „cadru”, unde sunt prezentate într-un mod practic (cu tehnică modificată „Îți spun o poveste”/ „причам ти причу“-storytelling), conexiunile cultural-istorice, politico-diplomatice, științific- artistice, folclor-tradiționale și alte relații și conexiuni între români și sârbi de-a lungul secolelor.

Desigur, am pregătit câteva ture similare pentru piața românească, dar aș dori ca acest lucru să fie primul care urmează să fie realizat și nu va fi timp pentru celălalte, adică, așa cum spunem noi în Serbia: „Живи били па видели“/ „Vom trăi și vom vedea“. 


Care ar fi mesajul D-Voastră pentru românii din Voivodina, când este vorba despre identitate, limbă și cunoașterea istoriei naționale?


Iată mesajul meu către toți românii (și, de asemenea, către cei care doar „se simt români”) din Serbia (nu numai din Voivodina) :

Îndemnați-i pe toți să citească și să încerce să răspundă la întrebările dintr-o publicație a Guvernului Voivodinei din urmă cu câțiva ani, intitulată „Cât de bine ne cunoaștem?” 

(„Koliko se poznajemo?”) 

-Să urmărească la televiziunea română emisiuni din cultură și evenimente culturale (dar nu pe cele de stat destinate minorităților din diaspora) 

-Să viziteze concerte și spectacole de teatru (acum aproape totul este „online”), 

-Să călătorească și să viziteze vestul Serbiei  

-Să introducă instituțional în programul lor ceremonia „Ziuа României”( sаu „Ziua românească“) în Serbia 

-În final, aș dori să le urez tuturor românilor un An nou fericit 2021, un an cu multă sănătate și fericire și să nu uităm ca toată lumea să marcheze jumătate de mileniu de atestare scrisă a limbii române, pentru că la 29/30 iunie 1521 este datat cel mai vechi 

document scris în limba română. (Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele primar al Brașovului, Johann Benckner.)














Adriana Petroi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Primele atestări documentare ale românilor din Banatul sârbesc Panorama oraşului Vârşeţ Elementul etnic românesc a fost prezent în Banat din cele mai vechi timpuri. Încă din evul mediu timpuriu, din perioada formării limbii și a poporului român, putem vorbi despre prezența unor elemente protoromânești în Banatul de sud-vest. Concret, este vorba despre o populație valahă, pe care o amintește notarul regelui maghiar Bela al III-lea în Cronica sa Faptele ungurilor. Aceasta se face în contextul descrierii cuceririlor maghiare ale Câmpiei Panonice care au avut loc începând cu anul 896, prin venirea triburilor ungurești sub conducerea lui Arpad. Atacul unguresc asupra ducatului lui Glad, care își avea una din reședințele sale în cetatea Cuvinului, aduce primele informații, ce e drept confuze, despre prezența protoromânilor în zonă. Anume, în ajutorul ducelui Glad, stăpânul acestor teritorii, care s-a închis în cetatea Cuvinului pentru a se apăra de agresori, au venit

Banatul sârbesc este la fel de bogat ca şi Banatul românesc

Atlas cultural al Banatului sârbesc Banatul, regiune unitară până atunci, a fost sfârtecat în 1919. Treimea de sud-vest a fost detaşată de celelalte două treimi şi, datorită graniţei existente între ei, bănăţenii au început să uite unii de alţii. Abia în ultima vreme ne-am redescoperit. Banatul sârbesc este la fel de bogat în mărturii istorice, deţine monumente impresionante şi are un trecut la fel de glorios ca şi Banatul românesc. Din aceste motive, şi trecutul său a fost multă vreme ţinut sub preş. În martie 2007 a apărut un frumos Atlas cultural al Banatului (sârbesc), autor Aleksandar Manojlović, cuprinzând localităţile care deţin vestigii istorice importante şi care au şi unele manifestări de tradiţie. Sunt incluse acolo peste 80 de locaţii acoperind întreaga zonă. Atlasul, editat în limba sârbă, este aproape necunoscut la noi. (România) De aceea am tradus pentru cititorii români informaţiile găsite acolo. Parcurgându-le, vom fi cu toţii de acord că ele conţin o istorie măre

Nunta la români presupune fast și veselie

O nuntă la români presupune fast și veselie, iar tradițiile și obiceiurile de nuntă au fost și vor fi nelipsite.  Cele mai multe obiceiuri de nuntă la români s-au moștenit din generație în generație, astfel că unele dintre ele sunt foarte vechi. Nuntă în perioada interbelică Pe vremuri cele mai frumoase nunți ale românilor se făceau cu siguranță la sate. Acolo, chiar și în vremurile noastre, tradițiile și obiceiurile se întrec în importanță, iar ulițele satelor răsună a veselie și voie bună. Atmosfera este una autentică prin joc, cântec, chiuituri, dar și nelipsitele practici tradiționale. "Hotăresc apoi ziua nunţii, ziua cununiei, făcându-se pregătirile trebuincioase. De comun ziua cununiei e zi de duminică. În ziua premergătoare, adecă sâmbăta, are loc „strigarea la nuntă” (invitarea). Atât din partea părinţilor fetei, cât şi feciorului, doi flăcăi sau feciori anumiţi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare şi încălecaţi pe cai frumoşi, care sunt împodobiţi la urechi cu flori