Treceți la conținutul principal

Interviu Predrag Djordjević, partea a doua

 

Domnul Djordjević este un bun cunoscător al culturii, istoriei și civilizației române, cu toate că nu are origini românești și niciodată nu a trăit în România. Fiind după profesie tursimolog, la dânsul s-a dezvoltat dorința de a cunoaște cât mai multe culturi și cât mai multe civilizații și bineînțeles de a învăța cât mai multe limbi. Organizând ture turistice prin țările europene, a avut ocazia să le cunoască cultura, printre care și cultura română



Care sunt planurile D-Voastră pentru viitor, când este vorba despre organizarea vizitelor turistice în România și despre vizitele turiștilor români la noi?


Planurile mele pentru următorii doi ani sunt gata, deoarece acestea sunt excursiic culturalecare sunt specifice și necesită pregătire pe termen lung și verificare „forensică”. Pentru prietenii noștri din România, am câteva produse turistice, dintre care turul „Prietenii secolelor” a fost deja aranjat cu agenții de turism românești.

Trebuia să se realizeze în 2020, dar din cauza situației cu pandemia a fost amânată și sper că se va realiza în septembrie 2021. În această călătorie de zece zile, oaspeții intră în câteva orașe. Intrarea este în București, Sibiu, Timișoara, Novi Sad, Belgrad și Donji Milanovac și, bineînțeles, o termină în locul de unde au pornit.

Așa cum sugerează și numele, prin acest tur turistic, care este doar un „cadru”, unde sunt prezentate într-un mod practic (cu tehnică modificată „Îți spun o poveste”/ „причам ти причу“-storytelling), conexiunile cultural-istorice, politico-diplomatice, științific- artistice, folclor-tradiționale și alte relații și conexiuni între români și sârbi de-a lungul secolelor.

Desigur, am pregătit câteva ture similare pentru piața românească, dar aș dori ca acest lucru să fie primul care urmează să fie realizat și nu va fi timp pentru celălalte, adică, așa cum spunem noi în Serbia: „Живи били па видели“/ „Vom trăi și vom vedea“. 


Care ar fi mesajul D-Voastră pentru românii din Voivodina, când este vorba despre identitate, limbă și cunoașterea istoriei naționale?


Iată mesajul meu către toți românii (și, de asemenea, către cei care doar „se simt români”) din Serbia (nu numai din Voivodina) :

Îndemnați-i pe toți să citească și să încerce să răspundă la întrebările dintr-o publicație a Guvernului Voivodinei din urmă cu câțiva ani, intitulată „Cât de bine ne cunoaștem?” 

(„Koliko se poznajemo?”) 

-Să urmărească la televiziunea română emisiuni din cultură și evenimente culturale (dar nu pe cele de stat destinate minorităților din diaspora) 

-Să viziteze concerte și spectacole de teatru (acum aproape totul este „online”), 

-Să călătorească și să viziteze vestul Serbiei  

-Să introducă instituțional în programul lor ceremonia „Ziuа României”( sаu „Ziua românească“) în Serbia 

-În final, aș dori să le urez tuturor românilor un An nou fericit 2021, un an cu multă sănătate și fericire și să nu uităm ca toată lumea să marcheze jumătate de mileniu de atestare scrisă a limbii române, pentru că la 29/30 iunie 1521 este datat cel mai vechi 

document scris în limba română. (Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele primar al Brașovului, Johann Benckner.)














Adriana Petroi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtă...

Omul se pierde când nu știe să lupte, dar și când nu știe să se mai oprească. Psiholog Mihail Jianu

 Mihail Jianu, psiholog clinician, acreditat de Colegiul Psihologilor din România din anul 2006, născut în localitatea Craiova, în anul 1980.   Când citesc psiholog Mihail Jianu, întotdeauna văd cuvântul echilibru, presupun că este vorba despre echilibrul dintre trup, suflet și minte (mă corectați dacă greșesc), așadar, ne puteți spune, este greu pentru un om să ajungă la acest echilibru?   Pentru mine, echilibrul înseamnă, în primul rand, o stabilitate lăuntrică. Privind din interior spre exterior, dacă ne aflăm într-o stare de liniște, armonie și acceptare cu ceea ce suntem, această raportare pozitivă la eul propriu, vine ca o forță omnipotentă ce ne activează energia necesară pentru a schimba mersul lucrurilor și în mediul exterior, astfel încât să le orientăm în favoarea propriilor nevoi. Nu este tocmai la îndemâna tuturor persoanelor să găsească echilibrul, deoarece tentații există la tot pasul, iar omul începe să facă excese și să piardă controlul. De pild...

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...