Interviu Predrag Djordjević, partea întâi

Domnul Djordjević este un bun cunoscător al culturii, istoriei și civilizației române, cu toate că nu are origini românești și niciodată nu a trăit în România. Fiind după profesie tursimolog, la dânsul s-a dezvoltat dorința de a cunoaște cât mai multe culturi și cât mai multe civilizații și bineînțeles de a învăța cât mai multe limbi. Organizând ture turistice prin țările europene, a avut ocazia să le cunoască cultura, printre care și cultura română.

Domnule Djordjević, de unde interesul D-Voastră pentru limba și cultura română? Vorbiți foarte bine limba română, unde și cum ați învățat-o?

Interesul meu pentru limba și cultura română a venit spontan prin muncă, când în calitate de ghid turistic cu cunoștințe de limba franceză am început să lucrez cu grupuri românești. Dar, de asemenea, prin muncă am învățat și alte limbi romanice, italiană, spaniolă și portugheză. Beneficiile acestui mod autodidact de învățare a unei limbi sunt încă vizibile și ușor de recunoscut. Chiar și astăzi, pot folosi cu ușurință și pot vorbi și scrie în aceste limbi, fără a le amesteca (în ceea ce privește semnificația, pronunțarea, accentul cuvintelor, ritmul și melodia propoziției), dar cu greșeli gramaticale frecvente ocazionale. Așa am învățat limba româna, singur, lucrând cu grupuri românești, călătorind prin România, bineînțeles citind („Să creștem citind și...citind, să creștem“) și urmărind mass- media. Trebuie, de asemenea, să subliniez rolul esențial pe care îl avea populația feminină mai tânără în dobândirea de cunoștințe a limbii. 

  Care sunt locurile pe care le-ați vizitat în România ?

De asemenea aș dori să subliniez imediat că înainte de 1989 am călătorit mai mult în România decât în ultimii douăzeci de ani. Călătoriile actuale au fost reduse la mai multe vizite la București, un tur al traseului Timișoara-Arad (legat de patrimoniul cultural al sârbilor din această parte a României), precum și mai multe situri arheologice preistorice din regiune. Cu această ocazie, trebuie să subliniez faptul și, mai presus de toate, marea mea recunoștință față de prietenul meu din România, Marcel Bădescu, (care la acea vreme .era oficial în ONT Carpati, din păcate a încetat din viață ca Presedinte de onoare ANAT acum câțiva ani) care mi-a făcut posibilă de fiecare dată când am venit în România câte o excursie gratuită de mai multe zile cu grupuri românești în aproape toate regiunile țării. Așa e, atunci am călătorit mult, am văzut multe, de la Delta Dunării prin Valea Prahovei, Moldova; Iași (Palatul Culturii), mânăstirile Moldovei-Voroneț, Ardealul (Sibiu, Cluj,Brașov, Alba Iulia), Castelul Peleș, etc, să nu mai vorbim mai mult. Desigur, unele amintiri au dispărut, dar asta m-a ajutat mai târziu să îmi creez o bază solidă de cunoștințe despre România. 

  Ce vă fascinează cel mai mult când este vorba despre istoria și cultura poporului român?

Personal, sunt cel mai impresionat și motivat (cred că termenul fascinat este puțin prea.puternic) de relația reciprocă și de permeabilitatea culturii românești și slave (sârbe) prin istorie, obiceiuri, mentalitate, credințe și prin ceea ce mă interesează cel mai mult, prin sociolingvistică. Aș dori să subliniez din această mulțime un exemplu concret, de exemplu stilul brâncovenesc sau arta brâncovenească, elementele comune de rezistență împotriva dominației otomane - Baba Novac, apoi viața și opera lui Mihai Eminescu, obiceiurile de înmormântare la românii din Timoc, literatura română veche cu caractere chirilice etc. 

  Ce personalități din istoria poporului român v-au impresionat cel mai mult ?

Aș dori să enumer personalitățile care și-au pus amprenta asupra istoriei românești, deoarece multe dintre personalitățile care au contribuit la crearea istoriei și identității românești au rămas de multeori necunoscute, marginalizate și uneori ascunse. Această alegereaa mea, „forțată”, este un fel de „coloană vertebrală cronologică a istoriei românești” în care pot fi incorporate și „alte vertebre”. Burebista, Decebal, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Iancu de Hunedoara, Alexandru Ioan Cuza, Ecaterina Teodoroiu, etc... 

  Dacă am compara situația din turismul nostru din urmă cu 40 de ani cu cel de azi, care ar fi deosebirile esențiale? 

Dacă mi se permite, aș face o comparație formală (poate la prima vedere este incompatibil) a turismului din țara noastră (în Serbia) de acum 40 de ani sau mai mult, cu filme sau seriale de televiziune realizate la momentul respectiv. Astăzi, atunci când ne uităm la ele, toată lumea va avea propria sa viziune și o explicație a ceea ce a fost și ceea ce este la noi acum. Se observă imediat că tehnica de înregistrare, performanţele,sunetul și toate efectele sunt atemporale. În general, totul pare foarte naiv în comparație cu realizările de astăzi.Toți protagoniștii, de la actori până la regizor,  au murit sau nimeni nu îi mai menționează. Este la fel și cu produsele turistice. Când se compară oferte, programe de agenție, tendințe de călătorie, marketing, statistici de călătorie (ceea care se referă exclusiv la dorințele realizate de respondenți pentru tipul de călătorie, adică călătoria în modul în care respondenții și-au imaginat-o) și alte elemente care sunt legate de și caracteristice exclusiv pentru turism, ajungem la o evaluare realistă a progresului înregistrat. Aceasta înseamnă următoarele : 1) Călătoriile turistice nu mai sunt privilegiul celor care au o mulțime de fonduri și bani, dar situația s-a „democratizat economic”. Acum cei care au bani puțini sau chiar foarte puțini pot călători (zboruri ale companiilor aeriene low-cost, rezervări electronice directe  de aproape toate serviciile, un număr mai mare de hoteluri cu prețuri mai mici, posibilitatea de a utiliza cazare privată și prețuri pe o bază prietenoasă) 2) Abolirea vizelor pentru intrarea în țări, în special a celor care doresc o dezvoltare mai rapidă a turismului. 3) Simplificarea reglementărilor și administrării frontierelor 4) Facilitatea și opțiunile de plată simplificate în străinătate (introducerea monedei euro  ca mijloc de plată, carduri de credit și alte carduri, creșterea dramatică a calității  produselor și posibilitatea de a scuti de impozitele locale sau de stat pe străini atunci când cumpără aceste produse pe piața internă. 5) Îmbunătățirea traficului individual și colectiv (creșterea numărului de autostrăzi, linii de cale ferată de mare viteză, scăderea prețurilor pentru închiriere de mașini, închirieri biciclete, precum și introducerea de rute și trasee pentru biciclete, etc. 6) Hărți electronice cu găsirea ușoară a rutelor, locurilor și locațiilor necesare (GPS, street view etc.) 7) Introducerea telefoniei mobile Aș putea continua, dar din această expunere este deja clar cât de mult s-a schimbat situația actuală în raport cu cea din 1980. Turismul din fosta Iugoslavie a cunoscut un mare „boom“ în perioada 1965-1985. După această perioadă, încet apar semnele de criză (mai întâi economică și puțin mai târziu politică). Din păcate, sfârșitul secolului trecut a adus mari sancțiuni politice și economice nejustificate Serbiei, ceea ce a încetinit dezvoltarea mai rapidă a turismului.Cu toate acestea, în al doilea deceniu al acestui mileniu, „curba de creștere a turismului prezentată matematic” crește încet asimptotic, iar când (sperăm că va fi realist) impactul economic al virusului corona va fi.ordonat și obiectivat, mă aștept la o creștere exponențială suplimentară. Și, în sfârșit, după un astfel de răspuns epic extins, aș dori să rezum situația actuală în domeniul turismului în Serbia. Scopul principal și de bază al statului este ca turismul să  participe procentual pe cât posibil la venitul național brut. În opinia mea (din punctul de vedere al unui laic), este mult mai realist să arătăm care este raportul dintre fondurile valutare câștigate și valutele care sunt scoase din Serbia pentru călătorii și vacanțe de vară ale cetățenilor noștri din străinătate. Putem specula doar acum, pentru că atunci când statul introduce în mod legal Contul satelit turistic (Tourist satellite account), care se află în toate standardele mondiale și europene, vom ști exact. 

  Având în vedere situația în care se găsește turismul mondial ca urmare a pandemiei, cum vedeți D-Voastră viitorul acestei ramuri economice, va putea ea să se refacă după lovitura grea pe care a primit-o în anul 2020? 

 În general vorbind, noi toți cei care au lucrat în turism pentru o lungă perioadă de timp suntem conștienți de faptul că orice tulburări grave economice, politice și acum de sănătate și abateri de la circumstanțele normale duc la faptul că turismul este primul.care „suferă“, iar ultimul care se va recupera. Turismul este astăzi ramura economică cea mai puternică și profitabila și pe plan mondial. Mijloacele noastre de muncă (sau mai bine mijloacele de producție) sunt acolo, în fața noastră, este ceea ce natura ne-a dat, și este, de asemenea, rezultatul muncii și al  efortului generațiilor anterioare care l-au creat și ni l-au transmis. Este datoria noastră să îl folosim pentru a crește și a ne îmbunătăți Recuperarea va fi diferită pentru toate țările în ceea ce privește timpul, va depinde de cunoștințele și abilitățile celor care rezolvă aceste probleme. Părerea mea este că durata recuperării nu depinde în mod direct de puterea economică a statului, dar eu cred că poate fi de aproximativ 30%. 

 Care sunt planurile D-Voastră pentru viitor, când este vorba despre organizarea vizitelor turistice în România și despre vizitele turiștilor români la noi? 

Va urma... 

 Adriana Petroi