Milan Micić: „SPRE DOBROGEA ŞI ÎNAPOI"

Milan Micić: „SPRE DOBROGEA ŞI ÎNAPOI" - voluntarii sârbi pe frontul dobrogean în anul 1916”, Uniunea Sârbilor din România,Timișoara, 2018, 65+69 pag.

Volumul bilingv al lui Milan Micić, istoric din Novi Sad, pe care pe bună dreptate îl putem aprecia ca pe unul dintre cei mai valoroşi istorici sârbi ai momentului, intitulat „Spre Dobrogea şi înapoi - voluntarii sârbi pe frontul dobrogean în anul 1916”, reprezintă o încercare reuşită de a se prezenta un fenomen mai puţin cercetat din istoricul Marelui război şi al relaţiilor româno-sârbe de-a lungul secolelor, anume fenomenul participării voluntarilor sârbi pe frontul din Dobrogea în anii 1916-1917. 

Preocupat în special de problema înfiinţării localităţilor de voluntari sârbi din Banatul sârbesc în perioada interbelică, Micić îşi susţine teza de doctorat la Facultatea de filozofie din cadrul Universităţii din Novi Sad pe tema „Înfiinţarea de aşezări noi în Banat în perioada anilor 1920-1941“, care va fi ulterior publicată, cu mici modificări, ca monografie de către AcademiaVoivodineană de Ştiinţă şi Arte din Novi Sad, în anul 2013. În continuare, acest istoric îşi completează cercetările prin publicarea de noi studii monografice în care descrie împrejurările istorice şi însăşi procesul de înfiinţare a unor localităţi de voluntari, printre care Banatsko Višnjićevo, localităţile din jurul Vârşeţului ş.a. 

O altă problemă abordată de dr. Milan Micić, foarte actuală în contextul aniversării centenarului Primului Război Mondial, este cea a voluntarilor sârbi în timpul războiului, mai concret, a participării masive a sârbilor veniţi de pe teritorii care nu aparţineau Regatului Serbiei (în cele mai dese cazuri este vorba despre cetăţeni ai Austro-Ungariei), în unităţile militare sârbeşti care au participat la evenimentele din timpul conflagraţiei mondiale. Rezultatul acestor străduinţe ale istoricului sârb de a prezenta o problemă mai puţin abordată în istoriografia sârbească, îl reprezintă monografia intitulată „Chestiunea voluntarilor sârbi în timpul Marelui Război (1914-1918)“, elaborată pe baza materialului arhivistic inedit, nepublicat până în prezent şi de o deosebită valoare istorică. 

Această monografie reprezintă una dintre lucrările de referinţă ale istoriografiei sârbeşti contemporane, publicată în editura Radio-Televiziunii Serbiei şi căreia în anul editării (2015) i-a fost acordată atenţia cuvenită atât din partea cercurilor ştiinţifice, cât şi din cea a opiniei publice din Serbia. Acest volum reprezintă o încercare de a se prezenta şi cititorilor români măcar unele momente din ceea ce este numit “Chestiunea voluntarilor sârbi în anii Marelui Război”, mai ales având în vedere faptul că unele aspecte ale acestei probleme se referă şi la relaţiile româno-sârbe din timpul războiului, mai concret la participarea “Primei Divizii de voluntari sârbi” în luptele din Dobrogea în anii 1916-1917, împreună cu armata rusă şi cu armata română.

 Este vorba despre primul studiu al istoricului Milan Micić publicat în limba română, care aduce, în acest caz, o completare a imaginii anilor de război pe teritoriul românesc şi, nu în ultimul rând, a colaborării româno-sârbe în lupta pentru realizarea idealurilor naţionale a ambelor popoare. 

Studiul îşi propune să prezinte, în prima sa parte, împrejurările istorice în care va începe acţiunea de încadrare a prizonierilor de război din armata austro-ungară (evident, etnici sârbi - cetăţeni ai monarhiei dualiste, mobilizaţi în unităţile militare austro-ungare), găsiţi în captivitate rusească, în noile unităţi de voluntari organizate cu scopul participării la luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale. Autorul reuşeşte să ne apropie starea de spirit a acestor soldaţi găsiţi într-o situaţie dificilă, în care trebuiau să aleagă între două opţiuni: cea de a rămâne în captivitate rusească şi cea de a se încadra în unităţile de voluntari, ambele variante ascunzând riscuri deosebit de mari pentru viaţa militarilor, dar şi a familiilor lor rămase acasă. În ciuda acestor riscuri, în anul 1916 a fost formată Prima Divizie de Voluntari Sârbi, care va participa în luptele din Dobrogea purtate împotriva unităţilor bulgare şi care va dovedi, în ciuda lipsei de echipament militar modern, un eroism ieşit din comun, care a lăsat o impresie puternică asupra aliaţilor, inclusiv asupra militarilor români. În ciuda spiritului de jertvă şi a curajului dovedit pe câmpul de luptă, pierderile în rândul voluntarilor vor trece de 50% din numărul total de soldaţi, iar dezertările, sinuciderile şi pierderea moralului de luptă (pornind de la ideea: “De ce luptăm noi aici, într-o ţară străină?”), au contribuit ca rolul acestei divizii pe câmpul de luptă să scadă din ce în ce mai mult şi, în sfârşit, să fie retrasă de pe front. Izbucnirea Revoluţiei în Rusia şi alte împrejurări nefavorabile pe plan mondial au făcut ca unităţile de voluntari sârbi, dezorientaţi şi demoralizaţi, să scadă numeric, iar rămşiţele lor să fie transportate, pe diferite căi, până la Frontul de la Salonic, unde vor participa, alături de unităţile regulare ale armatei sârbe, în luptele finale împotriva Puterilor Centrale.

 Studiul monografic al istoricului dr. Milan Micić reprezintă o importantă contribuţie istoriografică la completarea cunoştinţelor noastre despre Marele război şi de aceea o recomandăm publicului român interesat de problemele istoriei Primului Război Mondial şi a relaţiilor româno-sârbe.

 dr. Mircea Măran