Treceți la conținutul principal

NECROLOG

Gheorghe Șorgean (1937-2021) În urmă cu câteva zile, a încetat din viață unul dintre cei mai distinși intelectuali ai românilor din Banatul sârbesc, judecătorul Gheorghe Ghiță Șorgean.
Nume distins în pleiada juriştilor din ţara noastră, Gheorghe Şorgean s-a născut la Petrovasâla pe data de 12 aprilie 1937. După terminarea școlii primare în satul natal, frecventează cursurile Liceului român din Vârșeț, după care se înscrie la Facultatea de Drept din Belgrad, unde își susține licența în anul 1960. Deja în anul următor se angajează la Tribunalul Districtual din Panciova, apoi trece la Tribunalul din Covăcița, întorcându-se în curând din nou la Panciova, unde funcționează ca judecător la Tribunalul Comunal și Districtual (1969). În anul 1977 devine judecător la Tribunalul Muncii Asociate al Voivodinei din Novi Sad, unde un timp deține și funcția de locțiitor al președintelui tribunalului. În anul 1984 devine judecător la Tribunalul Suprem al Voivodinei, până la desființarea acestuia în anul 1992. Își continuă cariera ca judecător la Tribunalul Suprem al Serbiei din Belgrad, după care se pensionează în anul 2002. Ca membru al comisiei de examinare al candidaților pentru funcția de judecător, a contribuit la instruirea generațiilor de judecători, oferind întotdeauna ajutorul celor din Banatul de Sud, în special celor din satul său natal Petrovasâla. În acest sens a fost și activitatea sa în domeniul teoretic, contribuind la dezvoltarea științifică a materiei judiciare, a materiei de drept penal, drept civil, dreptul muncii și drept administrativ. A publicat lucrări în diferite reviste de specialitate din acest domeniu, printre care Naša praksa, Pravo - teorija i praksa, Glasnik advokatske komore Vojvodine din Novi Sad, Radničko samoupravljanje din Niš, Sudska praksa, Bilten Vrhovnog suda Srbije şi Pravni informator din Belgrad. Pe lângă lucrările de specialitate, a publicat, mai ales ca student, articole în Pančevac și în Libertatea din Panciova. A cules proverbe și zicători populare în limba română și sârbă, auzite cu diferite ocazii. A descoperit un caiet de folclor popular, din care a publicat câte ceva în revista „Tradiția” din Novi Sad. A fost un mare bibliofil, preocupat în primul rând de cărțile vechi, posedând și o bibilotecă foarte bogată cu cărți, ziare, și reviste vechi, în majoritate în limba română. În 2002 îi apare volumul „Medicinsko veštačenje i prava osiguranika”, publicat la editura Intermex din Belgrad, iar apoi, în 2007, şi volumul „Starosna i porodična penzija“, la aceeaşi editură. A fost prezent şi în viaţa social – politică, în organele Adunării Comunei Covăciţa şi Panciova şi ale Provinciei Autonome Voivodina. Mircea Măran

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confecționarea portului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Alibunar, primele decenii ale secolului XX Portul popular are aceeași structură dar se deosebește de la o localitate la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoare.  Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.   Petrovasâla,  primele decenii ale secolului XX Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri. Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtă...

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...
"De fiecare dată când pășesc pe scenă am emoții dar cred că acesta este un lucru pozitiv. Un om fără emoții nu poate să ajungă la sufletul ascultătorului. Muzica în sine, este plină de emoție". Pentru început vă rog să vă prezentaţi, să ne spuneţi  despre dumneavoastră, unde lucraţi, cu ce vă ocupaţi? Numele meu este Lavinius Nikolajevic și sunt muzician. Chiar dacă pare o descriere simplă, această caracterizare succintă însumează o viață dedicată fenomenului muzical din care cu bucurie fac parte. În momentul de față sunt cadru didactic asociat al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Muzică și Teatru, Disciplina de Instrumente tradiționale de suflat din lemn.  Domnule Lavinius, ştim că sunteţi preocupat de muzică. Vă rugăm să ne spuneţi, când aţi îndrăgit muzica ? Pasiunea și aplecarea față de muzică a fost dezvoltată de către bunicul meu Gheorghe Nikolajevic, alături de care am învățat primele note muzicale și primele melodii în perioada copilăriei. Buni...