Elevii români de la liceul din Panciova în anul școlar 1899/1900

O fotografie-document:

Fotografia pe care o publicăm cu această ocazie este inedită. Valoarea ei istorică constă în faptul că reprezintă un document din istoria noastră bisericească-școlară, o dovadă că la școlile din Panciova, în urmă cu mai bine de o sută de ani, se țineau cursuri de religie în limba română. În imagine sunt elevii români de la liceul de stat din Panciova împreună cu preotul-profesor Onoriu Conopan.

De menționat este faptul că până la sfârșitul Primului Război Mondial, cursurile de religie pentru elevii români înscriși la școlile secundare din Panciova se desfășurau în limba română, de către preoții-catiheți aleși de autoritățile Protopopiatului Ortodox Român al Panciovei și confirmați de către autoritățile eparhiale de la Caransebeș. Printre cei imortalizați în această poză de o inestimabilă valoare istorică se găsesc și câteva viitoare personalități marcante ale istoriei românilor din Banatul sârbesc, printre care Ștefan Jianu, originar din Alibunar, viitor consilier școlar la Caransebeș și un neînfricat luptător pentru drepturile românilor din fosta Austro-Ungarie, decedat prematur în toamna anului 1918; Ioan Jianu, originar din Alibunar, viitor avocat și doctor în drept, redactor al săptămânalului „Graiul românesc” din Panciova și deputatal Partidului Român în Parlamentul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (mandatul 1923-1925); Valeriu Perin, mai târziu preot la Glogoni; Marcu Boldovină, viitor preot la Doloave ș.a.

Iată și numele tuturor celor imortalizați în această fotografie:

Rândul I: Virgil Voina, Lazăr Mircea, Dimitie Olariu, Ștefan Jianu, Valeriu Perin, Ștefan Mioc,

Lazăr Fara.

Rândul II: Dezideriu Jurjovan, Panteleimon Ardeleanu, Onoriu Conopan (catihet), Marcu

Boldovină, Ștefan Olariu.

Rândul III: Aurel Dehelean, Lazăr Roșculeț, Emilian Nistor, Ioan Jianu, George Nistor, Dimitrie

Țârnea.

Dr. Mircea Măran

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Primele atestări documentare ale românilor din Banatul sârbesc Panorama oraşului Vârşeţ Elementul etnic românesc a fost prezent în Banat din cele mai vechi timpuri. Încă din evul mediu timpuriu, din perioada formării limbii și a poporului român, putem vorbi despre prezența unor elemente protoromânești în Banatul de sud-vest. Concret, este vorba despre o populație valahă, pe care o amintește notarul regelui maghiar Bela al III-lea în Cronica sa Faptele ungurilor. Aceasta se face în contextul descrierii cuceririlor maghiare ale Câmpiei Panonice care au avut loc începând cu anul 896, prin venirea triburilor ungurești sub conducerea lui Arpad. Atacul unguresc asupra ducatului lui Glad, care își avea una din reședințele sale în cetatea Cuvinului, aduce primele informații, ce e drept confuze, despre prezența protoromânilor în zonă. Anume, în ajutorul ducelui Glad, stăpânul acestor teritorii, care s-a închis în cetatea Cuvinului pentru a se apăra de agresori, au venit

Citiți mai multe

Banatul sârbesc este la fel de bogat ca şi Banatul românesc

Atlas cultural al Banatului sârbesc Banatul, regiune unitară până atunci, a fost sfârtecat în 1919. Treimea de sud-vest a fost detaşată de celelalte două treimi şi, datorită graniţei existente între ei, bănăţenii au început să uite unii de alţii. Abia în ultima vreme ne-am redescoperit. Banatul sârbesc este la fel de bogat în mărturii istorice, deţine monumente impresionante şi are un trecut la fel de glorios ca şi Banatul românesc. Din aceste motive, şi trecutul său a fost multă vreme ţinut sub preş. În martie 2007 a apărut un frumos Atlas cultural al Banatului (sârbesc), autor Aleksandar Manojlović, cuprinzând localităţile care deţin vestigii istorice importante şi care au şi unele manifestări de tradiţie. Sunt incluse acolo peste 80 de locaţii acoperind întreaga zonă. Atlasul, editat în limba sârbă, este aproape necunoscut la noi. (România) De aceea am tradus pentru cititorii români informaţiile găsite acolo. Parcurgându-le, vom fi cu toţii de acord că ele conţin o istorie măre

Citiți mai multe

Nunta la români presupune fast și veselie

O nuntă la români presupune fast și veselie, iar tradițiile și obiceiurile de nuntă au fost și vor fi nelipsite. Cele mai multe obiceiuri de nuntă la români s-au moștenit din generație în generație, astfel că unele dintre ele sunt foarte vechi. Nuntă în perioada interbelică Pe vremuri cele mai frumoase nunți ale românilor se făceau cu siguranță la sate. Acolo, chiar și în vremurile noastre, tradițiile și obiceiurile se întrec în importanță, iar ulițele satelor răsună a veselie și voie bună. Atmosfera este una autentică prin joc, cântec, chiuituri, dar și nelipsitele practici tradiționale. "Hotăresc apoi ziua nunţii, ziua cununiei, făcându-se pregătirile trebuincioase. De comun ziua cununiei e zi de duminică. În ziua premergătoare, adecă sâmbăta, are loc „strigarea la nuntă” (invitarea). Atât din partea părinţilor fetei, cât şi feciorului, doi flăcăi sau feciori anumiţi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare şi încălecaţi pe cai frumoşi, care sunt împodobiţi la urechi cu flori

Citiți mai multe

Blog cultural şi ştiinţific al românilor din Voivodina

Faceți căutări pe acest blog