Treceți la conținutul principal

Elevii români de la liceul din Panciova în anul școlar 1899/1900

 O fotografie-document:


Elevii români de la liceul din Panciova în anul școlar 1899/1900

Fotografia pe care o publicăm cu această ocazie este inedită. Valoarea ei istorică constă în faptul că reprezintă un document din istoria noastră bisericească-școlară, o dovadă că la școlile din Panciova, în urmă cu mai bine de o sută de ani, se țineau cursuri de religie în limba română. În imagine sunt elevii români de la liceul de stat din Panciova împreună cu preotul-profesor Onoriu Conopan. 

De menționat este faptul că până la sfârșitul Primului Război Mondial, cursurile de religie pentru elevii români înscriși la școlile secundare din Panciova se desfășurau în limba română, de către preoții-catiheți aleși de autoritățile Protopopiatului Ortodox Român al Panciovei și confirmați de către autoritățile eparhiale de la Caransebeș. Printre cei imortalizați în această poză de o inestimabilă valoare istorică se găsesc și câteva viitoare personalități marcante ale istoriei românilor din Banatul sârbesc, printre care Ștefan Jianu, originar din Alibunar, viitor consilier școlar la Caransebeș și un neînfricat luptător pentru drepturile românilor din fosta Austro-Ungarie, decedat prematur în toamna anului 1918; Ioan Jianu, originar din Alibunar, viitor avocat și doctor în drept, redactor al săptămânalului „Graiul românesc” din Panciova și deputatal Partidului Român în Parlamentul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (mandatul 1923-1925); Valeriu Perin, mai târziu preot la Glogoni; Marcu Boldovină, viitor preot la Doloave ș.a.

Iată și numele tuturor celor imortalizați în această fotografie:

Rândul I: Virgil Voina, Lazăr Mircea, Dimitie Olariu, Ștefan Jianu, Valeriu Perin, Ștefan Mioc,

Lazăr Fara.

Rândul II: Dezideriu Jurjovan, Panteleimon Ardeleanu, Onoriu Conopan (catihet), Marcu

Boldovină, Ștefan Olariu.

Rândul III: Aurel Dehelean, Lazăr Roșculeț, Emilian Nistor, Ioan Jianu, George Nistor, Dimitrie

Țârnea.

Dr. Mircea Măran

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vârșețul, o localitate străveche de la poalele munților

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...
Un comentariu
Citiți mai multe

Omul se pierde când nu știe să lupte, dar și când nu știe să se mai oprească. Psiholog Mihail Jianu

 Mihail Jianu, psiholog clinician, acreditat de Colegiul Psihologilor din România din anul 2006, născut în localitatea Craiova, în anul 1980.   Când citesc psiholog Mihail Jianu, întotdeauna văd cuvântul echilibru, presupun că este vorba despre echilibrul dintre trup, suflet și minte (mă corectați dacă greșesc), așadar, ne puteți spune, este greu pentru un om să ajungă la acest echilibru?   Pentru mine, echilibrul înseamnă, în primul rand, o stabilitate lăuntrică. Privind din interior spre exterior, dacă ne aflăm într-o stare de liniște, armonie și acceptare cu ceea ce suntem, această raportare pozitivă la eul propriu, vine ca o forță omnipotentă ce ne activează energia necesară pentru a schimba mersul lucrurilor și în mediul exterior, astfel încât să le orientăm în favoarea propriilor nevoi. Nu este tocmai la îndemâna tuturor persoanelor să găsească echilibrul, deoarece tentații există la tot pasul, iar omul începe să facă excese și să piardă controlul. De pild...
Un comentariu
Citiți mai multe
"De fiecare dată când pășesc pe scenă am emoții dar cred că acesta este un lucru pozitiv. Un om fără emoții nu poate să ajungă la sufletul ascultătorului. Muzica în sine, este plină de emoție". Pentru început vă rog să vă prezentaţi, să ne spuneţi  despre dumneavoastră, unde lucraţi, cu ce vă ocupaţi? Numele meu este Lavinius Nikolajevic și sunt muzician. Chiar dacă pare o descriere simplă, această caracterizare succintă însumează o viață dedicată fenomenului muzical din care cu bucurie fac parte. În momentul de față sunt cadru didactic asociat al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Muzică și Teatru, Disciplina de Instrumente tradiționale de suflat din lemn.  Domnule Lavinius, ştim că sunteţi preocupat de muzică. Vă rugăm să ne spuneţi, când aţi îndrăgit muzica ? Pasiunea și aplecarea față de muzică a fost dezvoltată de către bunicul meu Gheorghe Nikolajevic, alături de care am învățat primele note muzicale și primele melodii în perioada copilăriei. Buni...
Un comentariu
Citiți mai multe