Treceți la conținutul principal

O fotografie-document: Sfințirea clopotelor B.O.R. din Petrovasâla

 



 

           În fotografia păstrată de familia de emigranți petroviceni Jalaț din Canada, este prezentat un eveniment deosebit: sfințirea clopotelor B.O.R. din Peetrovasâla, care a avut loc pe data de 19 octombrie 1924. Anume în timpul Primului Război Mondial, autoritățile austro-ungare au luat, pe data de 24 august 1916, două din cele trei clopote existente în turnul acestei biserici, pentru a le folosi în scopuri militare.

 A fost aceasta o acțiune mult mai amplă, în care au fost luate clopotele de la toate bisericile de pe teritoriul acestui stat multinațional, având în vedere că armata austro-ungară, ca urmare a participării în războiul mondial, avea mare nevoie de materii prime, în special de metale, pentru a le folosi în producția de material de război, de care ducea mare lipsă. După terminarea războiului, a rămas ca fiecare biserică să se descurce singură și din propriile surse să procure clopote noi, pentru a le înlocui pe cele luate în timpul războiului. Procurarea clopotelor a fost pe ordinea de zi și a bisericilor ortodoxe române din Banatul iugoslav, în special în anii 1923 și 1924, când un număr mare de biserici și-au cumpărat clopote, organizând cu ocazia sfințirii lor și manifestări culturale de amploare. Biserica din Petrovasâla, cea mai mare dintre toate bisericile ortodoxe române din Banat, a procurat două clopote, de la o întreprindere din Ljubljana. Clopotele, primul cântărind 1500 kg, iar al doilea 700 kg,  au fost aduse cu trenul și au ajuns în gara din Petrovasâla pe data de 12 octombrie 1924. Actul de sfințire a avut loc pe data de 19 octombrie, fiind săvârșit de preoții locali Ștefan Șperchez și Constantin Dimian, împreună cu preotul Ioan Pinteru din Remetea, ginerele marelui proprietar și director de bancă petrovicean, Nicolae Măda. Răspunsurile liturgice le-a dat corul bisericesc, condus de Ion Niță Mioșcu. Pe lângă români, la sfințire au participat și intelectualii sârbi și germani din localitate. După terminarea sfințirii, a avut loc ridicarea clopotelor în turn, act la care a participat un număr mare de enoriași. Evenimentul s-a încheiat cu un ospăț în incinta hotelului „Central” din localitate, la care au participat 41 de persoane, intelectuali și țărani. Toastele cu această ocazie au fost rostite de învățătorul Nicolae Șofariu și de marele proprietar Nicolae Măda, unul din fruntașii politici ai românilor din Banatul iugoslav în perioada interbelică. Petrecerea a durat până noaptea târziu, la care și-a dat contribuția taraful vestitului lăutar Ion Durain. Sfințirea cloptelor bisericii din Petrovasâla a reprezentat un eveniment de o însemnătate deosebită pentru românii din Banatul sârbesc, eveniment care, ca și multe altele, au cimentat identitatea acestei etnii, contribuind la dezvoltarea sentimentului național al generațiilor apuse, pe care ni l-au transmis nouă, generației de azi. De aceea, astfel de evenimente nu trebuie uitate, pentru că ele reprezintă una din modalitățile de a supraviețui o etnie, de a fi conștient și mândru de ceea ce ești.

Dr.Mircea Măran 

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Primele atestări documentare ale românilor din Banatul sârbesc Panorama oraşului Vârşeţ Elementul etnic românesc a fost prezent în Banat din cele mai vechi timpuri. Încă din evul mediu timpuriu, din perioada formării limbii și a poporului român, putem vorbi despre prezența unor elemente protoromânești în Banatul de sud-vest. Concret, este vorba despre o populație valahă, pe care o amintește notarul regelui maghiar Bela al III-lea în Cronica sa Faptele ungurilor. Aceasta se face în contextul descrierii cuceririlor maghiare ale Câmpiei Panonice care au avut loc începând cu anul 896, prin venirea triburilor ungurești sub conducerea lui Arpad. Atacul unguresc asupra ducatului lui Glad, care își avea una din reședințele sale în cetatea Cuvinului, aduce primele informații, ce e drept confuze, despre prezența protoromânilor în zonă. Anume, în ajutorul ducelui Glad, stăpânul acestor teritorii, care s-a închis în cetatea Cuvinului pentru a se apăra de agresori, au venit

Banatul sârbesc este la fel de bogat ca şi Banatul românesc

Atlas cultural al Banatului sârbesc Banatul, regiune unitară până atunci, a fost sfârtecat în 1919. Treimea de sud-vest a fost detaşată de celelalte două treimi şi, datorită graniţei existente între ei, bănăţenii au început să uite unii de alţii. Abia în ultima vreme ne-am redescoperit. Banatul sârbesc este la fel de bogat în mărturii istorice, deţine monumente impresionante şi are un trecut la fel de glorios ca şi Banatul românesc. Din aceste motive, şi trecutul său a fost multă vreme ţinut sub preş. În martie 2007 a apărut un frumos Atlas cultural al Banatului (sârbesc), autor Aleksandar Manojlović, cuprinzând localităţile care deţin vestigii istorice importante şi care au şi unele manifestări de tradiţie. Sunt incluse acolo peste 80 de locaţii acoperind întreaga zonă. Atlasul, editat în limba sârbă, este aproape necunoscut la noi. (România) De aceea am tradus pentru cititorii români informaţiile găsite acolo. Parcurgându-le, vom fi cu toţii de acord că ele conţin o istorie măre

Grebenaț, localitate străveche

  Sunet: Richard Clayderman, Voce: Adriana Petroi