Treceți la conținutul principal

Preasfințitul Părinte Daniil, prin frumoasele cuvinte, ne-a învăluit sufletele de atmosfera divină a cerului

 Iar Dumnezeu umbla prin rai în răcoarea serii, Cartea Facerii capitolul 3 versetul 8. Așa începe discursul de după slujba minunată și înălțătoare a vecerniei a slujbei de dar, în ziua de 31 aprilie anul curent la Alibunar, Preasfințitul Părinte al nostru Daniil Stoenescu, care împlinește 20 de ani de episcop al românilor din Serbia.


În continuare veți citi cuvinte de învățătură, care au fost rostite de Preasfințitul Părinte Daniil, prin frumoasele cuvinte, ne-a învăluit sufletele de atmosfera divină a cerului.

" Preacucernice Părinte Vicar, Preacuvioase Părinte Paroh, iubiți credincioși și credincioase, de foarte mulți ani nu am mai fost prezent la o Sfântă și Dumnezeiască Liturghie a darurilor mai înainte sfințite atât de înălțătoare precum în ziua de astăzi în Biserica Ortodoxă Română din Alibunar. Aș putea spune că din anii mei de slujire preoțească cu nevrednicie la Sf. Mănăstire a Prislopului, unde se află mormântul Preacuviosului Părintelui nostru Arsenie Boca, de aceea mi-au venit în minte câteva gânduri pe care doresc să vi le împărtășesc astăzi. Liturghia a darurilor mai înainte sfințite cum a spus atât de frumos Părintele Calis, se numește așa pentru că Sfântul Agneț a fost sfințit și pâinea și vinul s-au prefăcut în trupul și sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu o Sfântă și Dumnezeiască Liturghie precedentă, în duminica anterioară, care precede ziua desăvârșirii a Liturghiei darurilor mai înainte sfințite, dar în același timp noi creștinii ortodocși trăim neîncetat într-o Sfântă și Dumnezeiască Liturghie a darurilor mai înainte sfințite, pentru toate darurile pe care Dumnezeu le revarsă asupra noastră și de care noi ne împărtășim cum este viața, cum este lumina soarelui, cum este apa, cum este pâinea cea de toate zilele, cum este sănătatea toate acestea sunt daruri mai înainte sfințite, dar în mod deosebit darurile mai înainte sfințite de la Sfânta și Dumnezeiască Liturghie, care se numește așa a sfântului nostru Grigorie, au fost sfințite în seara sfintei cinei cele de taină apoi  prin răstignire pe cruce a Mântuitorului nostru Isus Hristos în vinerea patimilor și în mod deosebit prin învierea Lui din morți din înălțarea Lui la cer și prin șederea Lui de-a dreapta Tatălui, pe care noi o conștientizăm, toate acestea sunt daruri mai înainte sfințite, din vremurile de mântuire a noastră și a neamului omenesc prin Mântuitorul nostru Isus Hristos. La Liturghia darurilor mai înainte sfințite după cum ni s-a spus și am constatat cu toții începe cu Sf. Slujbă a vecerniei, iar rădăcina sau izvoarele slujbei vecerniei este în acea seară în răcoarea acelei seri în care Dumnezeu umbla prin rai căutându-l și întrebând pe omul pe care îl crease, îl făcuse; Adame, unde ești? Este, am putea spune, după vecernia zilelor creației, a fost seară și a fost dimineață ziua întâi, a fost seară și a fost dimineață ziua a doua, a fost seară și a fost vecernie și a fost utrenie ziua a treia, și așa mai departe până în ziua a șaptea. Dornici în răcoarea acelei seri a acelei vecernii Dumnezeu umbla prin rai îl căuta pe om și îl striga pe om, în răcoarea serii vecernia liturghiei darurilor mai înainte sfințite. Dumnezeu umbla prin raiul bisericii Sale creștin ortodoxe și ne cheamă și pe noi și ne strigă și pe noi și ne caută și pe noi; Adame, unde ești? De aceea vă mulțumesc că ați lăsat treburile casei în această zi de peste săptămână, treburile câmpului și ați venit aici în Sf. Biserică ca să ne împărtășim de răcoarea serii a vecerniei a Liturghiei darurilor mai înainte sfințite, săvârșită de Preacuviosul Părinte Paroh, Calis. De aceea iubiți credincioși și credincioase vecernia cinei cele de taină ca și vecernia cinei din Emaus din seara Învierii sau cina cea de taină după cum știți au fost toți Sfinții Apostoli a Lui Hristos, la cina cea din Emaus au fost doar doi ucenici Luca și Cleopa, aceștia se regăsesc în fiecare slujbă minunată și înălțătoare a vecerniei a slujbei de dar în ziua de astăzi. Din punct de vedere liturgic cum vi s-a spus este ziua de pomenire a Sfintei Maicii noastre Maria egipteanca, întâi aprilie. Calendaristic ne aflăm astăzi în data de 31 martie dar liturgic ne aflăm încă de acum după Slujba și Sfânta Liturghie care s-a săvârșit în ziua de întâi aprilie a Sf. Maria egipteanca. Ziua de astăzi este prăznuită de doi mari sfinți, ieri 30 martie pomenirea Părintelui nostru Ioan Scărarul pe care îl vom prăznui din nou în duminica a patra din post, iar mâine calendaristic astăzi liturgic ziua de pomenire a sfintei Maicii noastre Maria egipteanca, întâi aprilie, care va fi prăznuită încă o dată în duminica a cincea din postul mare. De ce am ținut în mod deosebit să vin de la Vârșeț împreună cu părinții însoțitori astăzi la Alibunar, pentru că astăzi liturgic, mâine calendaristic întâi aprilie 2021 se împlinesc, din darul lui Dumnezeu, 20 de ani de la hirotonia mea întru episcop al vostru. În urmă cu 20 de ani Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit de vrednică și veșnică pomenire Nicolae Corneanu de la Timișoara, m-a chemat dintr-un sat, dintr-o parohie mică ca întindere mare ca importanță și intensitate Densuș,  pentru ca acolo se află cea mai veche biserică ortodoxă din spațiul românesc și chiar din spațiul european nord dunărean. Biserica de la Densuș ridicată, zidită din pietre romane din secolul doi- trei, cu inscripții și sculpturi în marmură și piatră din vremurile acelea, m-a chemat Înaltpreasfințitul să-i fiu la început Episcop Vicar la Timișoara pentru o scurtă perioadă apoi m-a adus la Vârșeț și mi-a încredințat administrarea noii episcopii înființate a românilor ortodocși din Iugoslavia cum se numea acest spațiu în acele vremuri. De aceea mă bucură că împlinesc 20 de ani de slujire arhierească cu bune și cu mai puțin bune, cu mers cât de cât drept înainte, și de multe ori cu șchiopătări și cu alunecări, în Biserica Ortodoxă Română din Alibunar, de aceea iubiți credincioși și credincioase mulțumesc lui Dumnezeu pentru împlinirea celor 20 de ani de slujire arhierească așa cum s-a putut, în condițiile care de atunci, din vremea aceea de după trei războaie din acest spațiu, și mă bucur că Dumnezeu a rânduit prin mine pe Părintele Calis ca Paroh și Preot slujitor al dumneavoastră aici la Alibunar. Vă îmbrățișez cu toată dragostea și vă asigur că pe toți românii de aici din Voivodina ca și pe cei din Serbia de Răsărit vă am la suflet, dar într-un mod special pe dumneavoastră românii din Alibunar, pentru că păstrez și păstrăm amintirea fratelui nostru de altă dată în preoție, slujitor vrednic Părintele Ionel Mălaimare, pe care Dumnezeu să-l odihnească cu drepții și cu sfinții. Cu ajutorul Lui Dumnezeu ne vom revedea duminică după-amiază la Sfânta Taină a Sfântului Maslu, care se va săvârși din nou aici la Alibunar. Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze cu pace, cu spor, să vă ierte păcatele și să vă însenineze zilele în aceste vremuri destul de complicate în această situație de pandemie". Amin.
Adriana PETROI 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Primele atestări documentare ale românilor din Banatul sârbesc Panorama oraşului Vârşeţ Elementul etnic românesc a fost prezent în Banat din cele mai vechi timpuri. Încă din evul mediu timpuriu, din perioada formării limbii și a poporului român, putem vorbi despre prezența unor elemente protoromânești în Banatul de sud-vest. Concret, este vorba despre o populație valahă, pe care o amintește notarul regelui maghiar Bela al III-lea în Cronica sa Faptele ungurilor. Aceasta se face în contextul descrierii cuceririlor maghiare ale Câmpiei Panonice care au avut loc începând cu anul 896, prin venirea triburilor ungurești sub conducerea lui Arpad. Atacul unguresc asupra ducatului lui Glad, care își avea una din reședințele sale în cetatea Cuvinului, aduce primele informații, ce e drept confuze, despre prezența protoromânilor în zonă. Anume, în ajutorul ducelui Glad, stăpânul acestor teritorii, care s-a închis în cetatea Cuvinului pentru a se apăra de agresori, au venit

Banatul sârbesc este la fel de bogat ca şi Banatul românesc

Atlas cultural al Banatului sârbesc Banatul, regiune unitară până atunci, a fost sfârtecat în 1919. Treimea de sud-vest a fost detaşată de celelalte două treimi şi, datorită graniţei existente între ei, bănăţenii au început să uite unii de alţii. Abia în ultima vreme ne-am redescoperit. Banatul sârbesc este la fel de bogat în mărturii istorice, deţine monumente impresionante şi are un trecut la fel de glorios ca şi Banatul românesc. Din aceste motive, şi trecutul său a fost multă vreme ţinut sub preş. În martie 2007 a apărut un frumos Atlas cultural al Banatului (sârbesc), autor Aleksandar Manojlović, cuprinzând localităţile care deţin vestigii istorice importante şi care au şi unele manifestări de tradiţie. Sunt incluse acolo peste 80 de locaţii acoperind întreaga zonă. Atlasul, editat în limba sârbă, este aproape necunoscut la noi. (România) De aceea am tradus pentru cititorii români informaţiile găsite acolo. Parcurgându-le, vom fi cu toţii de acord că ele conţin o istorie măre

Grebenaț, localitate străveche

  Sunet: Richard Clayderman, Voce: Adriana Petroi