Treceți la conținutul principal

Mezzosoprana Melanija Bugarinović

Mezzosoprana Melanija Bugarinović (1903-1986) 
A plecat din Banat, Biserica Allbă, și a încântat publicul din marile orașe europene.

Melanija a început să cânte din frageda-i copilărie, de la vârsta de șase ani.  S-a luptat cu greu de-a lungul vieții, s-a străduit să-și construiască o carieră și a ajuns în vârf , interpretând în mai multe orașe din Europa: Atena, Paris, Cairo, Tel Aviv, Barcelona, Budapesta...

La începutul anului 1915 a decis să meargă la Timișoara, și-a continuat educația la Belgrad, unde a absolvit Conservatorul. La Timișoara educația profesională în domeniul specializării de canto, a obținut-o datorită profesorilor, Ilona Cender și Beli Barvig, cărora Melanija le-a fost  recunoscătoare pentru tot restul vieții. Tot la Timișoara, a interpretat ocazional în opera de acolo.
Repertoriul de operă al Melanijei a fost unul foarte bogat, după numărul de roluri de operă și prin numărul de compozitori reprezentați, a interpretat-o pe Carmen în  opera cu aceiași nume, Katia Kabanova,  Azucena, Ulrika, Contesa, Ortrud şi multe altele. Ea a subliniat că iubește fiecare rol: "Iubesc  munca mea şi fiecare rol pe care îl interpretez, altfel nici nu l-aş interpreta, pentru că fraza mea, este muzica mea,  ceea ce trebuie să aduc publicului se află în inima mea. Iubesc fiecare rol, pentru că, chiar și cel mai mic rol poartă în el o frumusețe " o citează pe  Melanija Bugarinović teatrologul dr.Vesna Krčmar  într-o monografie despre această divă a operei. Melanija Bugarinović timp de 40 de ani a condus suveran scenele de operă din toată Europa.
Adriana Petroi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Primele atestări documentare ale românilor din Banatul sârbesc Panorama oraşului Vârşeţ Elementul etnic românesc a fost prezent în Banat din cele mai vechi timpuri. Încă din evul mediu timpuriu, din perioada formării limbii și a poporului român, putem vorbi despre prezența unor elemente protoromânești în Banatul de sud-vest. Concret, este vorba despre o populație valahă, pe care o amintește notarul regelui maghiar Bela al III-lea în Cronica sa Faptele ungurilor. Aceasta se face în contextul descrierii cuceririlor maghiare ale Câmpiei Panonice care au avut loc începând cu anul 896, prin venirea triburilor ungurești sub conducerea lui Arpad. Atacul unguresc asupra ducatului lui Glad, care își avea una din reședințele sale în cetatea Cuvinului, aduce primele informații, ce e drept confuze, despre prezența protoromânilor în zonă. Anume, în ajutorul ducelui Glad, stăpânul acestor teritorii, care s-a închis în cetatea Cuvinului pentru a se apăra de agresori, au venit

Banatul sârbesc este la fel de bogat ca şi Banatul românesc

Atlas cultural al Banatului sârbesc Banatul, regiune unitară până atunci, a fost sfârtecat în 1919. Treimea de sud-vest a fost detaşată de celelalte două treimi şi, datorită graniţei existente între ei, bănăţenii au început să uite unii de alţii. Abia în ultima vreme ne-am redescoperit. Banatul sârbesc este la fel de bogat în mărturii istorice, deţine monumente impresionante şi are un trecut la fel de glorios ca şi Banatul românesc. Din aceste motive, şi trecutul său a fost multă vreme ţinut sub preş. În martie 2007 a apărut un frumos Atlas cultural al Banatului (sârbesc), autor Aleksandar Manojlović, cuprinzând localităţile care deţin vestigii istorice importante şi care au şi unele manifestări de tradiţie. Sunt incluse acolo peste 80 de locaţii acoperind întreaga zonă. Atlasul, editat în limba sârbă, este aproape necunoscut la noi. (România) De aceea am tradus pentru cititorii români informaţiile găsite acolo. Parcurgându-le, vom fi cu toţii de acord că ele conţin o istorie măre

Nunta la români presupune fast și veselie

O nuntă la români presupune fast și veselie, iar tradițiile și obiceiurile de nuntă au fost și vor fi nelipsite.  Cele mai multe obiceiuri de nuntă la români s-au moștenit din generație în generație, astfel că unele dintre ele sunt foarte vechi. Nuntă în perioada interbelică Pe vremuri cele mai frumoase nunți ale românilor se făceau cu siguranță la sate. Acolo, chiar și în vremurile noastre, tradițiile și obiceiurile se întrec în importanță, iar ulițele satelor răsună a veselie și voie bună. Atmosfera este una autentică prin joc, cântec, chiuituri, dar și nelipsitele practici tradiționale. "Hotăresc apoi ziua nunţii, ziua cununiei, făcându-se pregătirile trebuincioase. De comun ziua cununiei e zi de duminică. În ziua premergătoare, adecă sâmbăta, are loc „strigarea la nuntă” (invitarea). Atât din partea părinţilor fetei, cât şi feciorului, doi flăcăi sau feciori anumiţi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare şi încălecaţi pe cai frumoşi, care sunt împodobiţi la urechi cu flori