Blog cultural şi ştiinţific al românilor din Voivodina

 Iar Dumnezeu umbla prin rai în răcoarea serii, Cartea Facerii capitolul 3 versetul 8. Așa începe discursul de după slujba minunată și înălțătoare a vecerniei a slujbei de dar, în ziua de 31 aprilie anul curent la Alibunar, Preasfințitul Părinte al nostru Daniil Stoenescu, care împlinește 20 de ani de episcop al românilor din Serbia. În continuare veți citi cuvinte de învățătură, care au fost rostite de Preasfințitul Părinte Daniil, prin frumoasele cuvinte, ne-a învăluit sufletele de atmosfera divină a cerului. " Preacucernice Părinte Vicar, Preacuvioase Părinte Paroh, iubiți credincioși și credincioase, de foarte mulți ani nu am mai fost prezent la o Sfântă și Dumnezeiască Liturghie a darurilor mai înainte sfințite atât de înălțătoare precum în ziua de astăzi în Biserica Ortodoxă Română din Alibunar. Aș putea spune că din anii mei de slujire preoțească cu nevrednicie la Sf. Mănăstire a Prislopului, unde se află mormântul Preacuviosului Părintelui nostru Arsenie Boca, de acee...

   „UN LUPTĂTOR BĂNĂŢAN: ŞTEFAN JIANU” (Caransebeş, 1935)  Despre viaţa şi activitatea uneia dintre cele mai importante personalităţi din istoria românilor din Alibunar s-a mai scris în istoriografia noastră din Banatul sârbesc şi până în prezent. Acest mare intelectual al Alibunarului şi al Banatului nu este cu totul necunoscut celor care până în prezent au cercetat istoria acestei localităţi şi biografiile marilor personalităţi ale românilor din Banatul sârbesc. Mai puţin este cunoscut volumul publicat în anul 1935 la Editura Diecezană din Caransebeş, intitulat „Un luptător bănăţan: Ştefan Jianu”, dedicat acestui fiu al Alibunarului plecat din tinereţe din satul natal şi trecut prematur în lumea umbrelor.            Cine a fost Şrefan Jianu? Ştefan Jianu s-a născut la Alibunar pe data de 4 august 1882. Şcoala primară o frecventează în satul natal, liceul la Panciova, Braşov şi Fiume (Rijeka), iar studiile la Cernă...

 Joi, 18 martie anul curent, la Sanct Petersburg în Rusia a avut loc conferința online susținută de dr. Natalia Golant și drd. Maria Rijova, istorici și antropologi, pe tema „Biserica ortodoxă română din Serbia”. Cu această ocazie, doamna Golant a prezentat rezultatele cercetărilor realizate împreună cu cercetătorul drd. Maria Rijova în luna ianuarie a.c. în Serbia de Răsărit și în Banat, expunând numeroase date deosebit de interesante din istoria ecleziastică a românilor și sârbilor de pe acest spațiu, depsre relațiile româno—sârbe în domeniul religiei și despre situația actuală a bisericii ortodoxe române în Banat și în Serbia de Răsărit.  La discuție au participat cercetători din Rusia preocupați de problemele istoriei bisericii, de identitatea confesională și națională și de alte aspecte ale istoriei și antrolologiei religiei în spațiul Europei de Răsărit și al Europei de Sud-Est. dr. Mircea Măran 

Vârșețul este o localitate străveche de la poalele munților cu același nume, care reprezintă cea mai importantă zonă montană din Voivodina. Încă pe timpul stăpânirii romane, perioadă în care acest teritoriu se găsea în cadrul provinciei romane Dacia, pe Dealul Vârşeţului, parte componentă a Munților Vârșețului, a fost ridicat un post de observaţie roman. În Evul Mediu, în acest loc la fel a existat o fortăreaţă, amintită în izvoarele maghiare medievale sub numele de Erd-Somlyo.  Despre această cetate există o serie de documente care au fost cercetate de istoricul vârșețean Felix Milleker, dar în special în timpurile noastre, de medievistul belgrădean Aleksandar Krstić, care a descoperit o serie de date inedite necunoscute până acum, referitoare la cetatea Vârșețului și la însăși orașul Vârșeț în secolele XIV –XVI. Prin urmare, în evul mediu, în timpul stăpânirii maghiare asupra Banatului, cetatea Vârțețului, la fel ca și localitatea Vârșeț de la poalele dealului, purta numele de Er...

               În fotografia păstrată de familia de emigranți petroviceni Jalaț din Canada, este prezentat un eveniment deosebit: sfințirea clopotelor B.O.R. din Peetrovasâla, care a avut loc pe data de 19 octombrie 1924. Anume în timpul Primului Război Mondial, autoritățile austro-ungare au luat, pe data de 24 august 1916, două din cele trei clopote existente în turnul acestei biserici, pentru a le folosi în scopuri militare.  A fost aceasta o acțiune mult mai amplă, în care au fost luate clopotele de la toate bisericile de pe teritoriul acestui stat multinațional, având în vedere că armata austro-ungară, ca urmare a participării în războiul mondial, avea mare nevoie de materii prime, în special de metale, pentru a le folosi în producția de material de război, de care ducea mare lipsă. După terminarea războiului, a rămas ca fiecare biserică să se descurce singură și din propriile surse să procure clopote noi, pentru...

  Un concert deosebit al noii orchestre de muzic ă populară a CNMNR va avea loc pe data de 7 martie, cu începutul de la orele 18,00. Concertul va fi susținut în sala Căminului Cultural din Alibunar. Soliști vocali și instrumentiști de valoare din Banatul sârbesc, conduși de dirijorul acestei orchestre, prof. Alexandru Friant,   vor aduce muzica populară în casele voastre prin intermediul televiziunii RTV, Panciova și Covăcița, având în vedere faptul că sunt interzise adunările din cauza pandemiei. Concertul va fi difuzat și pe canalul   de Youtube al orchestrei CNMNR, pe data de 8 martie începând cu orele 20,30. Orchestra CNMNR

 Mihail Jianu, psiholog clinician, acreditat de Colegiul Psihologilor din România din anul 2006, născut în localitatea Craiova, în anul 1980.   Când citesc psiholog Mihail Jianu, întotdeauna văd cuvântul echilibru, presupun că este vorba despre echilibrul dintre trup, suflet și minte (mă corectați dacă greșesc), așadar, ne puteți spune, este greu pentru un om să ajungă la acest echilibru?   Pentru mine, echilibrul înseamnă, în primul rand, o stabilitate lăuntrică. Privind din interior spre exterior, dacă ne aflăm într-o stare de liniște, armonie și acceptare cu ceea ce suntem, această raportare pozitivă la eul propriu, vine ca o forță omnipotentă ce ne activează energia necesară pentru a schimba mersul lucrurilor și în mediul exterior, astfel încât să le orientăm în favoarea propriilor nevoi. Nu este tocmai la îndemâna tuturor persoanelor să găsească echilibrul, deoarece tentații există la tot pasul, iar omul începe să facă excese și să piardă controlul. De pild...

Simbolul șnurului împletit a căpătat "viață" printre românii din Banatul sârbesc prin anii 1936, acest obicei nu a existat în trecut.  Aici l-au adus învățătorii contractuali din România. Având în vedere că primii învățători contractuali au venit în perioada mai-noiembrie 1935, este de presupus că pentru prima dată obiceiul mărțișorului la românii din Banatul Iugoslav a fost practicat pe 1 martie 1936, iar practicarea obiceiului era în școli, sub conducerea învățătorilor.  Festivalul obiceiurilor din străbuni și al Mărțișorului, proiect educațional ajuns la ediția a VI-a, al cărui organizator este Ș.G. " Întâi Mai" din Petrovasâla, a avut loc astăzi în incinta acestei unități școlare.  Cu această ocazie, a fost organizată o expoziție de mărțișoare și lucrări plastice, pe tema tradiții și obiceiuri din locurile natale, confecționate de elevii a câtorva școli din comuna Alibunar și nu numai. Festivalul a fost inaugurat de către primărița comunei Alibunar, Zorana Brati...

 

 Mircea Măran Bolintineanu şi Bălcescu în Banat şi în Serbia, partea a doua Nereuşind să intre în contact cu maghiarii, Bălcescu şi Skender, tovarăşul care îl însoţea, s-au retras la Belgrad, de unde făceau planuri ca să treacă din nou Dunărea şi să pătrundă peste Alibunar înspre poziţiile maghiare. Între timp, după cum deja am spus, maghiarii au cucerit Panciova, unde îl găsim pe Bălcescu deja la 10 mai. În aceeaşi zi, revoluţionarul român se întâlneşte la Panciova cu generalul Perczel, „care a fost foarte amabil”3. De acolo, Bălcescu trimite către Ion Ghica mai multe scrisori, în perioada 10-14 mai4, zi în care se pare că a plecat înspre răsărit, călătorind prin Banat şi ajungând la Mehadia în 18 mai, de unde din nou se anunţă prietenului său Ghica cu o scrisoare din 20 mai5. Este de presupus că în decursul acestei călătorii Bălcescu, plecând din Panciova, a trecut prin Satu Nou, Petrovasâla, Alibunar, continuând mai departe (poate prin Vârşeţ), până la Mehadia, însă nu avem info...

 Mircea Măran Bolintineanu şi Bălcescu în Banat şi în Serbia În timpul Revoluției de la 1848-49, prin Banat au trecut numeroase personalităţi implicate cu sau fără voia lor în evenimentele în care se croia soarta naţiunilor europene.  Au fost printre aceştia şi numeroşi români, cunoscuţi oameni de cultură şi de condei, revoluţionari, preoţi, cât și oameni de alte profesii, care în corespondenţa pe care au purtat-o, sau în notele de călătorie, descriu impresiile pe care le-au trăit călătorind pri Banat, dar și prin Principatul Serbiei. Cunoscutul scriitor şi revoluţionar român Dimitrie Bolintineanu descrie în notele sale de călătorie trecerea sa prin părţile sudice ale Banatului, după exilarea membrilor guvernului şi a altor revoluţionari din Bucureşti, în urma înăbuşirii Revoluţiei în Ţara Românească, la 13 septembrie 1848. Prizonierii trebuiau să fie transportaţi pe Dunăre până la Zemun, de unde puteau să plece mai departe unde doreau. Ajungând la Orşova, au renunţat la călăt...

 O fotografie-document: Elevii români de la liceul din Panciova în anul școlar 1899/1900 Fotografia pe care o publicăm cu această ocazie este inedită. Valoarea ei istorică constă în faptul că reprezintă un document din istoria noastră bisericească-școlară, o dovadă că la școlile din Panciova, în urmă cu mai bine de o sută de ani, se țineau cursuri de religie în limba română. În imagine sunt elevii români de la liceul de stat din Panciova împreună cu preotul-profesor Onoriu Conopan.  De menționat este faptul că până la sfârșitul Primului Război Mondial, cursurile de religie pentru elevii români înscriși la școlile secundare din Panciova se desfășurau în limba română, de către preoții-catiheți aleși de autoritățile Protopopiatului Ortodox Român al Panciovei și confirmați de către autoritățile eparhiale de la Caransebeș. Printre cei imortalizați în această poză de o inestimabilă valoare istorică se găsesc și câteva viitoare personalități marcante ale istoriei românilor din Banatu...

 Vineri, 29 ianuarie 2021, orașul Vârșeț a fost vizitat de două cercetătoare științifice din îndepărtatul Sankt Petersburg din Rusia: Maria Rijova, filolog și antropolog, doctorand la Universitatea din Sankt Petersburg și Dr. Natalia Golant, istoric și antropolog, în calitate de coordonator științific. Scopul acestei vizite era cercetarea identității minorității naționale române din Banat, în special în domeniul învățământului, astfel că au vizitat liceul „Borislav Petrov Braca” și Școala de Studii Înalte pentru Educatori „Mihailo Palov”, ținând cont de faptul că în aceste școli învățământul se desfășoară și în limba română. Cercetătoarele din Rusia au fost găzduite de Dr. Mircea Măran, cercetător asociat și profesor, care le-a condus mai întâi la liceu, unde au fost întâmpinate de directoarea liceului, doamna Tamara Pešić, alături de profesoarele de limba română Mariana Mureșan, Romanța Vărădean și Margareta Cojocar , după care vizita a continuat la Școala de Studii Înalte pentru ...

Milan Micić: „SPRE DOBROGEA ŞI ÎNAPOI" - voluntarii sârbi pe frontul dobrogean în anul 1916”, Uniunea Sârbilor din România,Timișoara, 2018, 65+69 pag. Volumul bilingv al lui Milan Micić, istoric din Novi Sad, pe care pe bună dreptate îl putem aprecia ca pe unul dintre cei mai valoroşi istorici sârbi ai momentului, intitulat „Spre Dobrogea şi înapoi - voluntarii sârbi pe frontul dobrogean în anul 1916”, reprezintă o încercare reuşită de a se prezenta un fenomen mai puţin cercetat din istoricul Marelui război şi al relaţiilor româno-sârbe de-a lungul secolelor, anume fenomenul participării voluntarilor sârbi pe frontul din Dobrogea în anii 1916-1917.  Preocupat în special de problema înfiinţării localităţilor de voluntari sârbi din Banatul sârbesc în perioada interbelică, Micić îşi susţine teza de doctorat la Facultatea de filozofie din cadrul Universităţii din Novi Sad pe tema „Înfiinţarea de aşezări noi în Banat în perioada anilor 1920-1941“, care va fi ulterior publicată, cu mici...

  În localitatea Vlaicovăț de lângă Vârșeț, în sudul Banatului, se găsește castelul Mocioni-Bisingen, aflat într-un stadiu avansat de degradare.  Castelul în stil neoclasicist a fost construit în 1859 de George Mocioni (1823-1887), membru al renumitei familii nobile românești de origine aromână care a jucat un rol foarte important în mișcarea națională românească din Monarhia Habsburgică (Austro-Ungaria) în secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX. Membrii familiei Mocioni au fost cunoscuți ca fruntași politici ai românilor din Monarhie, dar și prin faptul că au ajutat financiar studenții și elevii, instituțiile culturale românești și dezvoltarea mișcării naționale românești în general.  George Mocioni a fost avocat, om politic, latifundiar și filantrop care a avut o influență deloc neglijabilă asupra mișcării politice și culturale a românilor din Monarhie. În 1845, familia Mocioni a devenit proprietară a unei treimi din hotarul satului Vlaicovăț de lângă Vârșeț, i...

  Textul doctorului Mircea Măran despre Ilija Ivačković (1884-1944), critic literar, teolog, avocat și latifundiar din Deliblata, mi-a stârnit interesul de a afla mai multe despre prima sa soție. Este vorba despre Ana Bartoi-Ivačković, care a venit la Deliblata din Bucovina natală, de pe teritoriul României de azi. Deși nu este cunoscută publicului cultural, ea a fost una dintre cele mai educate femei din Deliblata și merită să fie clasificată ca o persoană care și-a dat contribuția la literatura română. Departe de Bucovina natală, ea și-a adus cu ea dragostea de vatra strămoșească și privirea atentă a unui critic literar, urmărind cu interes evenimentele din literatura română. Un articol despre aceasta îl găsim în revista „Luceafărul”,  numărul 18 din 1910, publicată la Sibiu, la pagina 446, unde apare un articol de critică literară a colecției „Suflete Stinghere” de Liviu Marian. Cartea conține nuvele și schițe pe 99 de pagini despre care Ana își dă părerea sa critică. Mândr...

  Între 19 şi 25 ianuarie, comunitatea germană din România îşi aduce aminte, prin intermediul unor manifestări comemorative de începuturile deportării în fosta URSS. Cei 76 de ani de la deportarea germanilor de pe întreg cuprinsul ţării, în îndepărtatele teritorii ale actualei Ucraine şi Rusii, vor fi marcaţi anul acesta şi la Reşiţa, la sfârşitul lunii ianuarie. Din cei aproximativ 70 de mii de deportaţi din România se estimează că 8 mii şi-ar fi pierdut viaţa acolo. Din Banat, în perioada ianuarie 1945 – decembrie 1950 au fost deportaţi peste 10 mii de etnici germani. În viaţă pe raza judeţului Caraş-Severin mai sunt astăzi 20 de foşti deportaţi, persoane în etate, din care aproximativ 10 în municipiul Reşiţa. 76 de ani de la deportarea germanilor din Banatul Montan în URSS–Comemorări în Banatul Montan, 25 – 31 ianuarie 2021 25 ianuarie 2021, ora 12.00, Muzeul Județean de Etnografie și a Regimentului de Graniță Caransebeș: Vernisajul expoziției de documente „76 de ani de la depor...

Mica Unire din 24 ianuarie anul 1859 a reprezentat primul pas spre făurirea României moderne. Această zi a rămas în istorie ca ziua unirii Principatelor Române. După ce Alexandru Ioan Cuza a devenit domnitor al Moldovei și al Țării Românești, s-au creat condiții pentru unirea reală a celor două principate într-un singur stat. În cei 7 ani de domnie (1859-1866), Alexandru Ioan Cuza a pus bazele României moderne. A fost creat primul guvern comun, a fost conceput Codul Civil și Codul Penal, inspirate de cele al Franței, tot atunci s-a dat legea învățământului primar obligatoriu și s-au înființat primele universități din țară, cea de la Iași, care azi îi poartă numele, și Universitatea din București. Sub domnia lui Cuza a fost construită și prima linie ferată pe ruta Bucuresti-Filaret-Giurgiu. Linia ferată avea 70 de kilometri și era construită de compania engleza Barkley-Stanisforth.  Evenimentul este sărbătorit în fiecare an, pe data de 24 ianuarie, iar din anul 2016, data de 24 ianu...

 Pentru prima dată în istorie, comuna Brebu din Caraş-Severin are, începând de astăzi, o monografie oficială. Lucrarea, tipărită pentru început, în 300 de exemplare la Editura Hoffman din Cluj, este semnată de oamenii de cultură cărăşeni Nicolae și Eduard Magiar.  În cele 282 de pagini, volumul cuprinde informații de pe vremea dacilor şi până înprezent, a subliniat succint profesorul Nicolae Magiar pe pagina sa de socializare. Potrivit primarului comunei Brebu, Ion Ticheriu, monografia se poate procura de la școala și biblioteca din comună, dar și de la sediul primăriei cărăşene. Gerhard Chwoika